Regimul și provocările interne
Khamenei: putere reprezintă subiectul principal al acestui articol. De 37 de ani, Ali Khamenei a fost centrul absolut al puterii în Iran. Potrivit Sky News, pentru susținători era liderul providențial, dar pentru critici era simbolul unui regim rigid, represiv și izolat. Numit lider suprem la doar 50 de ani – în 1989, după moartea ayatollahului Ruhollah Khomeini, Khamenei nu era considerat inițial alegerea evidentă, scrie Mediafax.
Constituția a fost modificată pentru ca el să poată prelua funcția. De atunci, puterea s-a concentrat treptat în jurul său. Instituțiile-cheie ale statului au fost populate cu oameni loiali lui, iar deciziile sale au devenit literă de lege.
Regimul său a supraviețuit mai multor valuri de proteste. Cel mai puternic, în 2022, a izbucnit după moartea tinerei Mahsa Amini, aflată în custodia poliției morale. Reacția autorităților a fost dură. Mii de oameni au fost uciși sau arestați, potrivit organizațiilor pentru drepturile omului. În fața revoltei, Khamenei a vorbit despre „dușmani” care încercau să răstoarne Republica Islamică și a transmis că sistemul nu va ceda.
În ianuarie 2026, noi proteste au fost reprimate violent. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, intervențiile forțelor de securitate s-au soldat cu mii de morți și mii de arestări.
În plan extern, a cultivat imaginea unui lider neînduplecat. Statele Unite au fost pentru el „Marele Satan”, iar Israelul „Micul Satan”. A susținut dezvoltarea programului nuclear, în ciuda sancțiunilor severe care au afectat economia iraniană. Acordul nuclear din 2015 a oferit o scurtă speranță de detensionare, dar retragerea SUA din înțelegere a adâncit din nou izolarea Teheranului.
Sub conducerea sa, Iranul a sprijinit deschis grupări precum Hezbollah și Hamas și a susținut rebelii houthi din Yemen. Teheranul a furnizat, de asemenea, drone Rusiei, folosite în războiul din Ucraina. Strategia sa a fost aceea de a construi o „Axă a Rezistenței” împotriva influenței americane și israeliene în regiune.
În interiorul țării, însă, economia a rămas fragilă. Sancțiunile internaționale, investițiile masive în programul militar și lipsa reformelor structurale au alimentat nemulțumirea populației. Inflația ridicată, deprecierea monedei și lipsa investițiilor au erodat nivelul de trai, în timp ce puterea politică rămânea concentrată în jurul liderului suprem.
Ali Khamenei a supraviețuit unei tentative de asasinat în 1981, care i-a afectat permanent brațul drept. A fost ales președinte în același an, cu un scor covârșitor, și a condus Iranul timp de două mandate înainte de a deveni lider suprem.
De-a lungul decadelor, și-a consolidat autoritatea printr-un sistem de securitate puternic și printr-un cult al personalității discret, dar constant întreținut.