Schimbări strategice majore
Reînarmarea europei reprezintă subiectul principal al acestui articol. Statele Unite nu mai sunt dispuse să garanteze securitatea aliaților în mod necondiționat — și gratuit. Declarațiile recente privind posibilitatea ca SUA să „preia controlul” asupra Groenlandei au fost privite de mulți drept o provocare politică. Însă ele reflectă o schimbare mai profundă: o abordare tot mai tranzacțională a securității și alianțelor. Mesajul pentru Europa este clar — ordinea de securitate de după Războiul Rece nu mai poate fi considerată garantată. La Conferința de Securitate de la München, cancelarul german Friedrich Merz a afirmat că vechiul „aranjament de securitate” nu mai există. Pentru Europa, aceasta înseamnă asumarea unei responsabilități primare pentru propria apărare.
Procese care în trecut ar fi durat ani sunt acum comprimate în luni. Regulile fiscale, reticența față de împrumuturile comune la nivelul Uniunii Europene și rezervele privind integrarea apărării sunt reevaluate, scrie marketwatch.com. Printre deciziile-cheie se numără crearea unui fond SAFE (Security Action for Europe) în valoare de 150 de miliarde de euro pentru finanțarea apărării, extinderea mandatului European Investment Bank, care poate mobiliza până la 150 de miliarde de euro pentru lanțurile de aprovizionare din domeniul apărării, relaxarea temporară a regulilor fiscale prin clauza de derogare Maastricht, permițând creșterea cheltuielilor pentru apărare cu până la 1,5% din PIB anual, și posibila reorientare a European Stability Mechanism către susținerea investițiilor în securitate colectivă. În paralel, NATO a stabilit un nou prag orientativ de 3,5% din PIB pentru cheltuielile de apărare. Toate aceste măsuri indică o ruptură semnificativă față de ortodoxia bugetară tradițională a Europei.
Consecințele fiscale sunt considerabile. Împrumuturile comune lansate în timpul pandemiei — aproximativ 650 de miliarde de euro — se adaugă fondurilor pentru Ucraina și noilor emisiuni pentru apărare. În total, Europa ar putea construi o piață a obligațiunilor comune (așa-numitele „euroobligațiuni”) de peste 1.000 de miliarde de euro. Diferența față de perioada pandemiei este că politica monetară este mai puțin relaxată. Banca Centrală Europeană nu mai aplică programe masive de achiziții de active, ceea ce înseamnă că randamentele obligațiunilor pot rămâne ridicate. Un astfel de volum ar transforma piața europeană într-un concurent real pentru titlurile de stat americane — cunoscute drept U.S. Treasurys — considerate de decenii principalul activ sigur la nivel global.
Schimbarea nu privește doar Europa. Într-un discurs la Davos, premierul canadian Mark Carney a susținut că puterile mijlocii trebuie să își consolideze suveranitatea în patru domenii-cheie: apărare, energie, alimentație și finanțe. Mesajul este că modelul bazat pe securitate americană gratuită și dominația dolarului nu mai este sustenabil pe termen lung. Pe măsură ce economiile dezvoltate emit mai multă datorie pentru a finanța apărarea, randamentele obligațiunilor pe termen lung cresc. În Germania, randamentele titlurilor de stat pe 10 ani se apropie de 3%, în timp ce în Japonia au atins niveluri nemaivăzute din anii 1990. Această creștere reflectă majorarea „primei de termen” — randamentul suplimentar cerut de investitori pentru a deține datorii pe termen lung. O piață europeană profundă și lichidă a euroobligațiunilor ar putea atrage capital global care altfel s-ar orienta către titlurile americane.
Pentru Statele Unite, momentul este delicat. Perspectivele fiscale americane s-au deteriorat în ultimii ani, iar aproximativ 10.000 de miliarde de dolari din datoria federală ajung la scadență în acest an. Dacă Europa și alte economii majore vor concura mai agresiv pentru economiile globale, randamentele titlurilor americane ar putea crește. În acest sens, episodul Groenlanda poate fi simbolic: o strategie menită să reducă poverile externe ale Americii ar putea avea, prin canale financiare, efectul invers.
Pentru Europa, însă, consolidarea militară ar putea însemna mai mult decât autonomie strategică: ar putea duce la crearea uneia dintre cele mai mari și integrate piețe de obligațiuni din lume.