Plan ambiţios de restructurare
Ministerul Apărării din Italia ia în considerare creşterea personalului său militar cu peste 60% în următorii 18 ani, la un cost estimat de circa 6 miliarde de euro, potrivit unui document consultat de Reuters. Această propunere a fost întocmită de experţi militari şi i-a fost prezentată în această săptămână ministrului apărării Guido Crosetto, punând bazele pentru un plan ambiţios de restructurare a forţelor armate care urmează a fi făcut public până la sfârşitul lui martie, scrie Agerpres.
Experţii au recomandat creşterea personalului combinat pentru forţele terestre, navale şi aeriene la 275.000 de la 170.000 în prezent, la care se adaugă o bază de rezervişti de 15.000 de oameni. Această iniţiativă vine pe fondul angajamentelor asumate de statele NATO de a creşte cheltuielile pentru apărare, având în vedere presiunea exercitată de Statele Unite pentru a atinge 5% din PIB.
Anul trecut, în cadrul summit-ului NATO, s-a convenit ca statele membre să-şi îmbunătăţească contribuţiile financiare pentru apărare. Conform estimărilor NATO, Italia a cheltuit doar 2,01% din PIB pentru apărare în 2025, ceea ce o plasează sub media alianței. Această situaţie este o provocare pentru Italia, având în vedere că bugetul său este deja considerabil îndatorat comparativ cu partenerii săi din Europa.
Conform propunerii actuale, care nu este încă finalizată, creşterea personalului militar ar urma să fie graduală, cu obiectivul de a ajunge la 275.000 de militari până în 2044. Această expansiune ar implica o creştere semnificativă a cheltuielilor cu personalul, estimată să ajungă la aproape 15 miliarde de euro, de la 8,8 miliarde de euro în prezent.
Guido Crosetto, ministrul apărării, a declarat în repetate rânduri că este hotărât să îmbunătăţească capacităţile militare ale Italiei, angajându-se să atingă pragul de 5% din PIB până în 2035. Totuşi, acest plan ambiţios se poate confrunta cu o opoziţie considerabilă din partea societăţii civile şi a partidelor politice, care critică prioritizarea cheltuielilor militare în detrimentul altor domenii cruciale, cum ar fi sănătatea şi educaţia.
Criticii acestei iniţiative susţin că resursele financiare destinate expansiunii militare ar putea fi mai bine utilizate pentru îmbunătăţirea sistemului sanitar, care a fost supus unor presiuni semnificative în ultimii ani, în special în contextul pandemiei COVID-19. De asemenea, există temeri referitoare la impactul pe termen lung al unei astfel de creşteri asupra stabilităţii economice a ţării.
Comparativ cu alte state NATO, Italia se află într-o poziţie delicată, având în vedere că multe dintre acestea au reuşit să-şi crească bugetele de apărare fără a compromite alte domenii esenţiale. De exemplu, Polonia şi-a crescut semnificativ cheltuielile pentru apărare în ultimii ani, reuşind să aloce 3,5% din PIB pentru acest sector.
În concluzie, decizia Italiei de a-şi extinde forţele armate cu un număr considerabil de militari va depinde în mare măsură de aprobarea parlamentară şi de reacţiile societăţii civile.
Este esenţial ca guvernul să găsească un echilibru între securitate naţională şi nevoile urgente ale cetăţenilor, inclusiv sănătatea şi educaţia, pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă a ţării pe termen lung.