Analiza impactului conflictului
După patru ani de conflict, datele arată o schimbare profundă în modul în care Rusia poartă războiul: mai puține tancuri, mai multe drone; mai puține manevre clasice, mai multă uzură; mai puține sisteme grele costisitoare, mai multă tehnologie ieftină și scalabilă, scrie euromaidanpress.com. În timp ce blindatele nou produse nu mai ajung în principal pe frontul din Ucraina, o parte dintre ele sunt desfășurate către granița cu NATO. „Rusia încearcă să cucerească Kievul de patru ani”, a declarat colonelul Volodîmîr Polevîi, șeful comunicațiilor Corpului 7 Reacție Rapidă al Forțelor de Asalt Aerian ale Ucrainei. Nici în pragul intrării în cel de-al cincilea an de conflict, Moscova nu dă semne că ar vrea să se oprească. Însă felul în care luptă se schimbă.
Datele Statului Major ucrainean, analizate pe parcursul primilor patru ani de război, indică o tranziție clară: de la război de manevră susținut de foc masiv la un război de uzură alimentat de drone și bombe ghidate planante; de la armament greu costisitor la tehnologie relativ ieftină; de la predominanța infanteriei la utilizarea roboticii; de la lovituri de precizie la distrugeri pe scară largă. Concluzia este incomodă pentru Europa: capacitatea Rusiei de a susține conflictul pare să se îmbunătățească, în timp ce amploarea devastării în Ucraina crește.
Pierderile rusești au crescut constant în primii trei ani ai invaziei pe scară largă: 106.000 în 2022, 253.000 în 2023 și 430.000 în 2024. În 2025, totalul a scăzut la 418.000, iar proiecțiile pentru 2026 indică o posibilă reducere la aproximativ 360.000. Rusia a trecut de la asalturi masive la infiltrări în grupuri mici, reducând pierderile și crescând ritmul înaintării. Ucraina a introdus sisteme robotizate pentru a-și proteja soldații. Utilizarea accelerată a dronelor FPV a schimbat fundamental natura pierderilor.
Zonele de „interdicție letală” create de drone – de 15–20 km – îngreunează evacuarea medicală. Raportul dintre răniți și morți în rândul forțelor ruse s-a deteriorat semnificativ, în timp ce armata ucraineană menține un raport net superior. În primii trei ani de război, Rusia a pierdut 9.655 de tancuri principale de luptă. În 2025, alte 1.813 au fost distruse. Totalul pierderilor este comparabil cu întregul inventar combinat al statelor NATO. Producția nouă – în special modelul T-90M – a ajuns la aproximativ 500–530 de unități din februarie 2022, cu un ritm anual estimat la circa 300 de tancuri, potrivit unei analize publicate de The Wall Street Journal, care citează informații occidentale.
Însă aceste tancuri nu sunt trimise în principal în Ucraina. Ele par să fie desfășurate în Districtul Militar Leningrad, structură reorganizată care se învecinează cu statele baltice și nordice membre NATO. În paralel, Rusia modernizează infrastructura militară în nord-vestul țării. Mesajul pentru Europa este clar: Moscova nu privește conflictul exclusiv prin prisma Ucrainei. Artileria rămâne esențială în doctrina militară rusă. Potrivit Royal United Services Institute, forțele ruse „manevrează pentru a trage”, spre deosebire de doctrina occidentală, unde „se trage pentru a manevra”.
Între 2022 și 2025, Rusia ar fi pierdut circa 35.600 de sisteme de artilerie. Ritmul focului a scăzut de la 40.000–60.000 de obuze zilnic în 2022 la aproximativ 23.000 în 2025. În paralel, utilizarea bombelor ghidate cu planare (KAB) a crescut puternic: de la câteva zeci pe zi în 2023 la peste 200 zilnic. În 2024, Rusia a lansat aproximativ 40.000 de astfel de bombe; în 2025, aproape 48.500. Dacă tendința continuă, 2026 ar putea aduce peste 68.000. Raza lor de acțiune a crescut la peste 150 km, iar serviciile de informații ucrainene avertizează asupra dezvoltării unor variante și mai performante.
Loviturile ucrainene au afectat sau distrus aproximativ o treime din navele de luptă ale Flotei ruse din Marea Neagră, forțând retragerea din Sevastopol. Însă Ministerul britanic al Apărării a evaluat că Rusia dezvoltă propriile vehicule navale fără echipaj și capacități anti-dronă navală, ceea ce ar putea reduce avantajul ucrainean. Pentru Kiev, miza este majoră: economia sa depinde de exporturile maritime.
Pe linia frontului, Ucraina domină utilizarea dronelor tactice. În profunzime, însă, Rusia pare să câștige teren. În 2025, Moscova ar fi lansat de aproape cinci ori mai multe drone cu rază lungă decât în 2024. Dacă ritmul actual se menține, 2026 ar putea aduce peste 100.000 de lansări. O parte semnificativă ar putea lovi infrastructura energetică, noduri logistice și zone rezidențiale. În ianuarie 2025, Ucraina se confrunta cu aproximativ 2.330 de drone FPV zilnic. În februarie 2026, media zilnică a urcat la aproape 7.000. Dronele reprezintă acum aproximativ 60% din puterea de foc pe linia frontului – atât pentru Ucraina, cât și, probabil, pentru Rusia.
Rusia a modificat dronele pentru o letalitate sporită – inclusiv focoase termobarice și muniții cu dispersie – și dezvoltă sisteme autonome bazate pe inteligență artificială. Riscul unei străpungeri mecanizate majore rămâne limitat, pe măsură ce tancurile devin tot mai vulnerabile în fața dronelor. Totuși, Rusia își epuizează rezervele sovietice, în timp ce blindatele nou produse sunt orientate în afara Ucrainei. Conflictul nu este doar despre teritoriu. Este despre existența Ucrainei ca stat suveran – cu control asupra propriei apărări, economii și direcții politice.
Moscova a respins inclusiv propuneri de pace care ar fi presupus concesii semnificative din partea Kievului, alimentând îngrijorările privind obiectivele sale reale. Schimbarea de paradigmă – de la arme grele la drone și uzură – înseamnă că războiul devine mai sustenabil pentru Rusia și mai devastator pentru Ucraina, notează euromaidanpress.com. Pentru Europa, timpul devine un factor critic.
Întrebarea nu este doar dacă va reacționa, ci când – și în ce condiții.