Controversele safariului uman
Asediul orașului Sarajevo, care a avut loc între 1992 și 1996, a fost marcat de acte de violență inimaginabile, inclusiv de ceea ce a fost denumit „safari uman”. Potrivit fostului șef al Poliției din Sarajevo, actual membru al parlamentului, un grup de străini, printre care și o româncă, a participat la vânătoarea de civili, plătind sume exorbitante pentru a trăi această experiență macabră. „Îmi amintesc de o femeie din România, care a ucis cu siguranță mai mult de 10 oameni”, a declarat oficialul, subliniind brutalitatea acestor acte. Această mărturie a fost preluată de publicația britanică The Times, care a investigat acest fenomen controversat.
În contextul acestor atrocități, s-a estimat că străinii plăteau între 500 și 1000 de mărci germane pentru a avea acces la pozițiile lunetiștilor sârbi bosniaci. Un raport al Comisiei pentru Drepturile Omului din Bosnia și Herțegovina din 1999 arată că peste 11.500 de persoane au murit în timpul asediului, iar victimele acestor „turiști” au fost, în mod special, femei și copii. Aceste excursii de vânătoare au fost organizate din Trieste, Italia, conform unor surse citate de jurnalistul Caper Barnes de la The Independent.
Experiențele relatate de martori, precum Aleksandar Licanin, care a fost voluntar în timpul războiului, oferă detalii cutremurătoare despre atmosfera din acele zile. Licanin susține că, după o zi de vânătoare, „turiștii” se adunau în cafenele, consumând carne de porc și coniac, celebrând crimele comise. Acesta a afirmat: „Mergeau la cafenea între 18:00 și 19:00 și rămâneau până la 5:00 dimineața, cântând și râzând”.
Pe lângă românca implicată, au fost raportate și alte naționalități, inclusiv britanici, italieni și germani. Licanin a declarat că străinii purtau „jachete de piele scumpe” și că erau ajutați să găsească ținte. „Tragerile din cimitir erau precise – aveai totul”, a povestit el, evidențiind natura organizată a acestor acte.
Între timp, actualul președinte al Serbiei, Aleksandar Vučić, a fost acuzat de implicare în aceste activități, afirmându-se că ar fi acționat ca translator pentru lunetiștii străini. Vučić a negat aceste acuzații, susținând că a fost un simplu jurnalist la acea vreme. Cu toate acestea, un jurnalist de investigație croat a depus o plângere împotriva lui în Italia, provocând deschiderea unei anchete de către procurorii italieni în noiembrie 2025.
Criticii acestor activități susțin că, în spatele turismului de război, se află o industrie a violenței care a profitat de conflictul din Bosnia. Această situație a fost subliniată de Licanin, care a declarat că „nu-mi pot imagina cum poți trăi după uciderea unui copil”.
Deși aceste evenimente s-au petrecut cu peste două decenii în urmă, impactul lor este încă resimțit în societatea bosniacă, iar discuțiile despre responsabilitate și justiție continuă. Licanin a subliniat că implicarea străinilor în aceste crime trebuie să fie cercetată și condamnată. Aceasta a lăsat o cicatrice adâncă în memoria colectivă a poporului bosniac, iar investigarea acestor evenimente ar putea ajuta la vindecarea rănilor încă deschise.
În concluzie, cazul româncei implicate în aceste activități de vânătoare de civili este un exemplu al brutalității războiului din Bosnia și al complexității implicațiilor internaționale. Anchetele în curs ar putea aduce la lumină adevărul despre aceste atrocități și despre persoanele care au profitat de pe urma lor.
Este esențial ca societatea să nu uite aceste fapte și să continue să caute justiție pentru victimele conflictului din Bosnia.