Întoarcerea din Marea Britanie
Zamfira Chelba, mamă a opt copii, a decis să se întoarcă în România după mai mulți ani petrecuți în Marea Britanie, unde familia s-a obișnuit cu un trai mai facil din punct de vedere practic. Cu toate acestea, Zamfira a considerat că acest stil de viață nu era potrivit pentru dezvoltarea sufletească a copiilor. Potrivit mărturiei sale, hotărârea a venit într-un moment în care simțea că familia se îndepărtează de Dumnezeu, iar după rugăciune a cerut un semn care să-i arate direcția potrivită. "După ce am primit acest semn, am discutat cu duhovnicul și am cerut binecuvântare pentru a reveni în România împreună cu copiii", a declarat aceasta.
Zamfira afirmă că, încă de la începutul căsătoriei, știa că va locui o perioadă în Marea Britanie, deoarece soțul lucra acolo. "De la început ne-am propus să stăm doar câțiva ani în Marea Britanie, ca să ne construim o casă, și apoi să ne întoarcem. Primul an în Marea Britanie mi-a fost greu, dar după aceea am început să mă obișnuiesc și chiar să îmi placă. Însă nu îmi doream lucrul acesta, pentru că eu voiam să mă întorc într-o zi în România", a povestit ea.
În același timp, Zamfira descrie o perioadă marcată de constrângeri, cu dificultăți materiale. Familia nu își permitea o locuință separată și a fost nevoită să locuiască împreună cu alte familii, complicând astfel regulile de creștere a copiilor. Soțul lucra aproape întreaga zi, iar ea rămânea singură cu responsabilitățile zilnice, cu puțin sprijin și cu timp redus pentru comunicare în cuplu.
Pe lângă dificultățile materiale, Zamfira consideră că mediul social din Marea Britanie nu era potrivit pentru educația copiilor. "Aveam impresia că cei mici de acolo sunt prea lipsiți de respect și nu îmi doream ca propriii copii să crească într-un astfel de context", a explicat ea, subliniind importanța legăturii cu familia extinsă.
După revenirea în țară, adaptarea fără prezența zilnică a soțului a fost dificilă, însă ea apreciază că, atunci când acesta vine acasă, timpul este dedicat exclusiv familiei. "Comunicarea are loc în principal prin telefon, iar vizitele au loc la intervale de una-două luni. Rugăciunea rămâne, în viziunea mea, un sprijin constant în familie", a adăugat Zamfira.
Zamfira afirmă că nu regretă decizia de a reveni în România. "Acum, dacă stau să mă gândesc, nu regret nicio clipă că m-am întors în România. Pentru că îmi dau seama că au crescut mult mai bine copiii aici, mai aproape de părinți și de biserică", susține femeia.
Privind în urmă, ea spune că își dorea o familie numeroasă, inspirată de modelele din propria familie, unde generațiile anterioare au crescut opt sau chiar zece copii. Alegerea soțului a fost influențată de caracterul acestuia, pe care îl descrie ca blând, educat și apropiat de Dumnezeu. Rolul duhovnicului a fost esențial încă de la începutul relației lor.
În ceea ce privește numărul copiilor, Zamfira afirmă că a decis împreună cu soțul să primească toți copiii dăruiți de Dumnezeu, fără a stabili un prag. Deși primii cinci copii au venit la intervale foarte mici, ea nu a putut respinge ideea de a mai aduce pe lume un copil. "Bucuriile sunt foarte mari. Nu mă gândeam că voi avea așa de mulți copii, dar acum nu aș renunța la niciunul", spune ea.
Zamfira menționează și sprijinul constant al soacrei, fostă învățătoare, și al mamei sale, care au ajutat la creșterea copiilor și la treburile gospodărești. Pe plan sufletesc, consideră că duhovnicul, rugăciunea și dialogul dintre soți au contribuit la menținerea echilibrului familial.
Pentru viitorul copiilor, aceasta își dorește să rămână aproape de Biserică, să fie uniți și să ducă mai departe valorile învățate. Zamfira leagă respectul pentru viață de un episod din prima sarcină, când i s-a recomandat întreruperea sarcinii, dar a insistat pentru tratament, iar sarcina a evoluat normal, rezultând nașterea fiicei Teodora.
La final, Zamfira își descrie soțul drept un sprijin esențial și afirmă că o întristează ideea de rivalitate între femeie și bărbat, subliniind că familia ar trebui să funcționeze prin comuniune și completare.