Explozia demografică și chiriile
Elvețienii sunt chemați la urne în această vară pentru a decide dacă populația țării ar trebui plafonată la 10 milioane de locuitori, în urma unei inițiative lansate de partidul de extremă dreapta Uniunea Democrată de Centru (SVP). Miza referendumului depășește, însă, cifrele demografice: în joc sunt acordurile esențiale cu Uniunea Europeană și stabilitatea unei economii construite pe deschidere și mobilitate.
Guvernul federal a anunțat că referendumul privind inițiativa intitulată „Nu unei Elveții de 10 milioane” va avea loc pe 10 iunie. Propunerea extremei drepte este respinsă ferm de ambele camere ale Parlamentului, precum și de mediul de afaceri și sectorul financiar.
În prezent, Elveția are aproximativ 9,1 milioane de locuitori. Conform textului inițiativei, autoritățile ar trebui să intervină dacă populația permanentă depășește pragul de 9,5 milioane, prin limitarea accesului noilor veniți, inclusiv al solicitanților de azil și al membrilor de familie ai rezidenților străini. Odată atins pragul de 10 milioane, restricțiile s-ar înăspri, iar dacă populația nu ar începe să scadă, guvernul ar fi obligat să denunțe acordul de liberă circulație cu Uniunea Europeană — principalul partener comercial al Confederației.
În ultimul deceniu, populația Elveției a crescut de aproximativ cinci ori mai rapid decât media statelor membre UE din jur, pe fondul atractivității economice a țării. Atât muncitorii slab calificați, cât și expații din marile corporații au fost atrași de stabilitatea și nivelul ridicat al salariilor. Potrivit datelor oficiale, circa 27% dintre rezidenți nu dețin cetățenia elvețiană.
SVP, cel mai mare partid politic din țară și câștigător al tuturor alegerilor federale din 1999 încoace, susține că „explozia demografică” a dus la creșterea chiriilor și la suprasolicitarea infrastructurii și a serviciilor publice. Formațiunea a construit de-a lungul anilor o retorică dură împotriva imigrației, punând accent pe infracțiunile comise de străini și folosind în campanii imagini șocante — cuțite însângerate, siluete cu glugă, femei speriate.
Totuși, multe dintre inițiativele radicale promovate de partid au fost respinse la urne. În 2016, alegătorii au respins propunerea de deportare automată a imigranților condamnați chiar și pentru infracțiuni minore, iar în 2020 a eșuat și planul de renunțare la libera circulație cu UE.
Sistemul elvețian de democrație directă permite cetățenilor să lanseze inițiative populare, care ajung la referendum dacă strâng 100.000 de semnături în 18 luni. Este un instrument frecvent utilizat de SVP, însă doar aproximativ 10% dintre astfel de propuneri sunt adoptate.
Un sondaj realizat în decembrie arată însă că 48% dintre alegători susțin inițiativa de plafonare a populației, semn al unei societăți profund divizate în privința deschiderii către exterior într-un context global tot mai incert.
Opozanții, printre care giganți precum Roche, UBS sau Nestlé, avertizează că adoptarea măsurii ar pune în pericol acordurile bilaterale cu Uniunea Europeană, inclusiv înțelegerea recentă privind accesul la piața unică — fundament al prosperității elvețiene. Organizația Economiesuisse, una dintre cele mai influente asociații patronale, a catalogat inițiativa drept „inițiativa haosului”, subliniind că numeroase companii depind de forța de muncă din UE și din alte state europene. Fără aceasta, spun reprezentanții mediului de afaceri, firmele ar putea fi nevoite să își relocheze operațiunile, cu efecte directe asupra veniturilor bugetare și serviciilor publice.
Partidele rivale insistă că o relație strânsă cu Europa nu este o opțiune, ci o necesitate: aproximativ jumătate din exporturile Elveției merg către piața UE. Asociațiile patronale mai arată că, pe termen lung, creșterea populației va fi determinată în principal de sporul natural și de creșterea speranței de viață, nu exclusiv de imigrație.
Referendumul din iunie se anunță, astfel, nu doar un vot despre cifre, ci un test major privind direcția în care Elveția își definește viitorul: între izolare și interdependență.