Execuții pentru conținut media
Autoritățile din Coreea de Nord au recurs la execuții și pedepse extreme împotriva adolescenților și tinerilor surprinși urmărind seriale sud-coreene sau ascultând muzică K-pop, potrivit unor noi informații prezentate la începutul lunii februarie 2026 de organizații internaționale pentru drepturile omului, conform Fox News. Mărturiile colectate indică faptul că accesul la conținut media străin este tratat drept infracțiune gravă, iar sancțiunile diferă în funcție de statutul social și de relațiile familiilor celor implicați. Amnesty International a transmis că a primit declarații de la un dezertor cu legături de familie în provincia Yanggang, care a relatat că mai multe persoane, inclusiv elevi, au fost executate pentru vizionarea serialului sud-coreean „Squid Game”. Potrivit organizației, autoritățile nord-coreene au considerat acest tip de conținut drept o amenințare ideologică, iar pedepsele aplicate au fost menite să descurajeze orice interes pentru cultura din afara țării. În paralel, cercetătorii au documentat și alte cazuri de pedepse severe, precum muncă forțată pe termen lung și umilire publică, aplicate celor care au consumat sau distribuit materiale media sud-coreene în alte regiuni ale țării.
Kim Joonsik, în vârstă de 28 de ani, care a părăsit Coreea de Nord în 2019, a declarat pentru Amnesty International că a fost surprins de trei ori urmărind seriale sud-coreene în perioada liceului. „De obicei, când elevii de liceu sunt prinși, dacă familia are bani, primesc doar avertismente”, a explicat acesta. El a precizat că nu a fost pedepsit legal pentru că familia sa avea relații: „Nu am primit o pedeapsă oficială pentru că aveam conexiuni”, a spus Joonsik în interviu. În schimb, trei prietene ale surorilor sale au fost condamnate la mai mulți ani de muncă în lagăre, la sfârșitul anilor 2010, după ce au fost surprinse urmărind producții sud-coreene.
Potrivit acestuia, familiile acestora nu aveau posibilitatea de a plăti mită sau de a interveni prin relații politice. Sarah Brooks, director regional adjunct al Amnesty International, a subliniat că autoritățile nord-coreene „criminalizează accesul la informație, încălcând dreptul internațional, iar apoi permit oficialilor să profite de teama celor care riscă pedepse”. Ea a adăugat că „această combinație de represiune și corupție afectează cel mai grav persoanele fără resurse sau conexiuni”. Brooks a mai declarat că frica regimului față de informație „a transformat întreaga populație într-o captivitate ideologică”, iar cei care încearcă să afle mai multe despre lumea din afara Coreei de Nord sau caută divertisment din străinătate se confruntă cu cele mai dure sancțiuni.
Mai mulți dezertori au relatat că, încă din perioada școlii, au fost obligați să asiste la execuții publice. Kim Eunju, în vârstă de 40 de ani, a declarat: „Când aveam 16–17 ani, ne duceau la execuții și ne arătau totul. Oamenii erau executați pentru că urmăreau sau distribuiau media sud-coreeană. Era o formă de educație ideologică: dacă te uiți, asta ți se va întâmpla și ție”. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, aceste practici sunt utilizate ca instrument de intimidare colectivă, cu scopul de a limita orice influență culturală externă.
Coreea de Nord a executat elevi și adolescenți pentru că au vizionat emisiuni TV sud-coreene și au ascultat muzică K-Pop, inclusiv serialul Netflix „Squid Game”, potrivit unui raport recent al Amnesty International, citat de The New York Post. Persoanele care au fugit din țară au declarat că tinerii, inclusiv elevii de gimnaziu, au fost trimiși în lagăre de muncă, executați public sau supuși unor umilințe severe pentru că au consumat conținut media străin interzis de regim. Relatările se bazează pe 25 de interviuri aprofundate realizate în 2025 cu nord-coreeni care au fugit între 2012 și 2020. Majoritatea aveau între 15 și 25 de ani la momentul fugii.
Unul dintre intervievați a povestit că oamenii, inclusiv elevi de liceu, au fost executați pentru că au vizionat „Squid Game” în provincia Yanggang, lângă granița cu China. Radio Free Asia a documentat o execuție similară în provincia vecină Hamgyong de Nord, în 2021. „Luate împreună, aceste relatări din diferite provincii sugerează multiple execuții legate de seriale”, a scris Amnesty International. Represiunea s-a intensificat sub conducerea liderului nord-coreean Kim Jong Un, al cărui regim aplică Legea din 2020 împotriva gândirii și culturii contrareacționare, considerând mass-media sud-coreeană drept o „ideologie putredă care paralizează spiritul revoluționar al poporului”.
Legea prevede între 5 și 15 ani de muncă forțată pentru vizionarea sau deținerea de filme, seriale sau muzică sud-coreene, iar pedepsele sunt mai severe — inclusiv moartea — pentru distribuirea de conținut sau organizarea de vizionări în grup. Persoanele intervievate au explicat că severitatea pedepsei depinde adesea de resursele financiare. „Oamenii sunt prinși pentru aceeași faptă, dar pedeapsa depinde în totalitate de bani”, a spus Choi Suvin, 39 de ani, care a fugit din Coreea de Nord în 2019. „Oamenii fără bani își vând casele pentru a strânge 5.000 sau 10.000 de dolari pe care să îi plătească pentru a ieși din lagărele de reeducare”.
Un alt evadat, Kim Joonsik, în vârstă de 28 de ani, a spus că a fost prins de trei ori privind seriale sud-coreene, dar a evitat pedeapsa pentru că familia sa avea relații influente. „De obicei, când elevii de liceu sunt prinși, dacă familia lor are bani, primesc doar avertismente. Nu am primit pedeapsa legală pentru că aveam relații”, a explicat el. Alții nu au avut această șansă. Kim a povestit că trei dintre prietenii de liceu ai surorii sale au fost condamnați la ani de muncă silnică la sfârșitul anilor 2010, deoarece familiile lor nu își puteau permite mita.
Mai mulți evadați au descris cum, în copilărie, erau obligați să asiste la execuții publice ca parte a ceea ce autoritățile numeau „educație ideologică”. „Când aveam 16, 17 ani, în gimnaziu, ne duceau la execuții și ne arătau totul”, a spus Kim Eunju, 40 de ani, care a fugit în 2019. „Oamenii erau executați pentru că se uitau la mass-media din Coreea de Sud sau o distribuiau. Este educație ideologică: dacă te uiți, asta ți se va întâmpla și ție”. Amnesty a mai precizat că o unitate de poliție specializată, cunoscută sub numele de „Grupul 109”, efectuează percheziții la domiciliu și căutări pe stradă fără mandat pentru a găsi materiale media străine. În diferite regiuni, 15 intervievați au descris operațiunile unității. Un evadat și-a amintit că ofițerii spuneau: „Nu vrem să vă pedepsim aspru, dar trebuie să mituim șefii noștri pentru a ne salva propriile vieți”.
Chiar și cu riscurile uriașe, mass-media străină rămâne larg răspândită, fiind introdusă ilegal din China pe stick-uri USB și vizionată pe laptopuri. „Muncitorii o vizionează în mod deschis, oficialii de partid privesc și citesc cu mândrie, agenții de securitate se uită în secret, iar poliția în siguranță”, a spus unul dintre intervievați. „Toată lumea știe că toată lumea se uită, inclusiv cei care aplică represiunea”. Brutalitatea descrisă de evadați corespunde rapoartelor anterioare despre tratamentul aplicat de regim pentru presa străină. Oficialii sud-coreeni, anchetatorii ONU și posturile de televiziune finanțate de SUA au documentat execuții publice și condamnări la lagăre de muncă pentru ascultarea emisiunilor interzise sau distribuirea de filme și muzică sud-coreene. La începutul anului 2024, imagini difuzate de CNN arătau doi adolescenți nord-coreeni condamnați la muncă silnică pentru că au vizionat și distribuit seriale sud-coreene. Un raport ONU publicat anul trecut avertiza, de asemenea, că regimul recurge tot mai mult la execuții publice pentru a instaura frica, inclusiv pentru infracțiuni legate de informații străine.
„Aceste mărturii arată cum Coreea de Nord aplică legi distopice, care înseamnă că vizionarea unui serial sud-coreean te poate costa viața — dacă nu îți permiți să plătești”, a declarat Sarah Brooks, director regional adjunct al Amnesty International.