Un studiu recent evidențiază discrepanțe
Un studiu recent realizat în Suedia evidențiază faptul că fetele cu autism sunt diagnosticate mai rar și mai târziu decât băieții, un aspect alarmant pentru sistemul de sănătate. Studiul, coordonat de Institutul Karolinska, a fost publicat în revista BMJ și analizează ratele de diagnostic pentru persoanele născute între 1985 și 2020 în Suedia. Potrivit cercetării, dintr-un eșantion de 2,7 milioane de persoane, 2,8% au fost diagnosticate cu autism între vârstele de doi și 37 de ani. Dr. Caroline Fyfe, autoarea principală a studiului, menționează: „Rezultatele noastre sugerează că diferența de gen în prevalența autismului este mult mai mică decât se credea anterior, din cauza faptului că femeile și fetele sunt subdiagnosticate sau diagnosticate târziu”.
Cercetarea arată că, până la vârsta de 20 de ani, ratele de diagnostic erau aproape egale între băieți și fete, contestând astfel ipotezele anterioare care sugerau o prevalență mai mare a autismului în rândul băieților. De asemenea, studiul a evidențiat că, deși diferențele de gen în ratele de diagnostic pentru copiii sub 10 ani au rămas constante, acestea au scăzut rapid pentru toate celelalte grupe de vârstă. Conform autorilor, „raportul dintre bărbați și femei în cazul tulburării de spectru autist a scăzut în timp și odată cu creșterea vârstei la diagnostic”.
Anne Cary, activistă pentru drepturile pacienților, subliniază că prejudecățile sistemice în diagnostic reprezintă o problemă majoră. Ea afirmă că „aceste prejudecăți au făcut ca o fată care va primi în cele din urmă un diagnostic de autism să aibă mai puțin de o treime șanse să fie diagnosticată înainte de vârsta de 10 ani”. De asemenea, Cary avertizează că fetele și femeile cu autism sunt adesea diagnosticate greșit cu afecțiuni psihiatrice, cum ar fi tulburările de dispoziție, ceea ce le face să lupte pentru a fi recunoscute și tratate corect.
Reacțiile din partea organizațiilor caritabile din domeniul autismului sugerează că este nevoie de o schimbare semnificativă în percepția și abordarea diagnosticării. Dr. Judith Brown, de la National Autistic Society, afirmă că „genul nu ar trebui să fie niciodată o barieră în obținerea unui diagnostic de autism”. Ea subliniază că femeile și fetele sunt mai predispuse să „mascheze” simptomele, ceea ce complică identificarea lor. „Femeile diagnosticate greșit pot dezvolta probleme de sănătate mintală asociate, precum anxietatea și depresia”, a adăugat Brown.
Dr. Conor Davidson, coordonator clinic în domeniul diagnosticării autismului, completează că semnele autismului la fete pot deveni evidente abia în adolescență sau la începutul vieții adulte. El subliniază importanța conștientizării de către psihiatri a posibilei prezențe a autismului în evaluarea pacienților cu probleme de sănătate mintală. „Acest lucru este esențial pentru multe femei a căror dificultăți nu au fost recunoscute în copilărie”, afirmă Davidson.
Studiul din Suedia indică o realitate îngrijorătoare în ceea ce privește diagnosticarea autismului la fete, evidențiind necesitatea unei reevaluări a metodelor de diagnosticare și a conștientizării în rândul specialiștilor din domeniu. Implicațiile acestei cercetări pot conduce la o mai bună adaptare a serviciilor de sănătate pentru a asigura că toate persoanele cu autism, indiferent de gen, primesc sprijinul necesar. Este imperativ ca comunitatea medicală și societatea în ansamblu să se angajeze într-o discuție deschisă și informată despre autism și despre cum poate fi îmbunătățită identificarea și diagnosticarea acestuia.
În concluzie, studiul subliniază necesitatea urgentă de a schimba perspectiva asupra diagnosticării autismului la fete. Prin adaptarea instrumentelor și metodelor de diagnosticare, se poate asigura o identificare mai timpurie și mai corectă, care să permită fetelor să beneficieze de intervențiile necesare.
Este esențial ca politicile de sănătate și educație să integreze aceste descoperiri pentru a sprijini o mai bună înțelegere și acceptare a autismului în toate formele sale.