Propuneri pentru un șantier strategic
Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a declarat într-o conferință de presă că, dacă ar avea putere unică în țară, ar lua măsuri legale imediate pentru salvarea șantierului naval de la Mangalia. El a subliniat că această platformă are o importanță strategică deosebită pentru România, având în vedere că este cel mai mare șantier naval din Uniunea Europeană. La evenimentul care a avut loc pe 5 februarie 2026, Miruță a evidențiat faptul că situația financiară a șantierului este alarmantă, având o valoare de lichidare de 85 de milioane de euro și datorii de 162 de milioane de euro.
„Ceva ce valorează 85 nu va putea fi cumpărat cu 85 când datoria ai de 162. Mi-am dat seama că doar jucând cu acești doi parametri șantierul ăla va muri”, a explicat Miruță, aducând în atenție dificultățile cu care se confruntă șantierul de la Mangalia. Conform ministrului, soluția ar putea veni din partea Armatei Române, care ar putea face comenzi pentru nave, având astfel un rol crucial în salvarea acestuia. „Șantierul acela poate fi salvat doar dacă în perioada imediat următoare va produce astfel de nave”, a adăugat el.
El a subliniat importanța economică și strategică a acestui șantier, situat pe flancul estic al NATO, subliniind că „are o capacitate fantastică”. Miruță a criticat modul în care România a ajuns în această situație, afirmând: „S-a ajuns în situația asta pentru că România s-a lăsat să-i fie jumulită pielea de pe ea, aplaudând când alții făceau asta”.
Întrebat despre o posibilă colaborare cu Damen, singurul producător activ de nave militare în România, Miruță a menționat că nu are preferințe în ceea ce privește partenerii de afaceri, ci este interesat de producția efectivă. „Pe mine mă interesează să producem, în termenul în care SAFE poate utiliza banii, adică până în 2030, aceste patru nave”, a concluzionat ministrul.
Analizând datele disponibile, Ministerul Economiei a raportat că șantierul de la Mangalia a fost un jucător important în domeniul construcțiilor navale în România, contribuind semnificativ la economia locală. Conform unui raport din 2025, șantierul reprezenta 1,5% din PIB-ul regional și oferea locuri de muncă pentru aproximativ 2.000 de angajați. Această situație subliniază impactul pe care îl are închiderea sa asupra comunității locale.
Comparativ cu alte șantiere navale din Uniunea Europeană, Mangalia se află într-o competiție acerbă cu șantiere din Polonia și Germania, care beneficiază de finanțări substanțiale din partea Uniunii Europene. Aceste țări au reușit să atragă investiții semnificative în infrastructură și tehnologie, în timp ce România a stagnat în acest sens, ceea ce a dus la pierderea competitivității.
Criticii susțin că lipsa unui plan coerent de dezvoltare a industriei navale în România a condus la actuala criză, iar măsurile propuse de Miruță ar putea fi insuficiente fără un angajament pe termen lung din partea guvernului. De asemenea, există îngrijorări că o dependență excesivă de comenzi militare ar putea limita diversificarea producției și sustenabilitatea economică a șantierului.
În concluzie, salvarea șantierului de la Mangalia reprezintă o provocare complexă care necesită o abordare strategică din partea autorităților române. Următorii pași ar trebui să includă stabilirea unui parteneriat solid între sectorul public și privat, care să asigure nu doar supraviețuirea, ci și dezvoltarea acestui important actor economic.
Este esențial ca România să își recupereze poziția competitivă pe piața europeană a construcțiilor navale și să implementeze măsuri eficiente pentru a sprijini industria locală.