Strategii de prevenție eficiente
Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a avertizat luni asupra creşterii cu circa 30% a diagnosticelor de cancer în UE în mai puţin de 25 de ani. Conform unui studiu publicat de agenţia EFE, OCDE pledează pentru dezvoltarea unei îngrijiri integrate care să conecteze diagnosticul de tratament, cu scopul de a reduce timpii de aşteptare şi a îmbunătăţi rata de supravieţuire a pacienţilor. "Este esenţial să avem o abordare coordonată în tratamentul cancerului pentru a răspunde provocărilor viitoare", a declarat un reprezentant al OCDE.
În studiul menţionat, OCDE arată că aproximativ 2,7 milioane de cazuri noi de cancer au fost diagnosticate în UE în anul 2024, ceea ce reprezintă o creştere de aproximativ 30% comparativ cu anul 2000. De asemenea, cercetătorii estimează că până în anul 2040, numărul cazurilor va creşte cu 18% faţă de anul 2022. Aceste date subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăţi sistemele de sănătate din întreaga Uniune Europeană.
Studiul evidenţiază, de asemenea, discrepanţe semnificative între statele membre ale UE în ceea ce priveşte programele de screening, care influenţează direct rata de supravieţuire a pacienţilor. De exemplu, pacienţii care suferă o intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru cancerul colorectal au o probabilitate de până la şapte ori mai mare de a deceda în termen de 30 de zile comparativ cu cei ale căror operaţii sunt planificate. Aceste statistici subliniază importanţa unei îngrijiri medicale planificate şi bine coordonate.
OCDE a identificat Suedia şi Danemarca ca exemple de bune practici, având strategii integrate care includ termene clare şi echipe multidisciplinare. În Danemarca, de exemplu, pacienţii beneficiază de planuri personalizate de îngrijire oncologică, care le permit să participe activ la procesul decizional în legătură cu tratamentele lor. Aceasta este o abordare care ar putea fi adoptată cu succes și în alte țări din UE, inclusiv România, unde rata mastectomiilor parţiale este semnificativ mai mică comparativ cu alte state.
În România, proporţia mastectomiilor parţiale, care sunt mai puţin invazive, variază de la 50% sau mai puţin, comparativ cu 79% în Spania. Acest lucru sugerează o urgentă nevoie de reformă în sistemul de sănătate, în special în ceea ce priveşte accesul la screening şi tratamente. Potrivit Ministerului Sănătăţii, eforturile pentru îmbunătăţirea acestor statistici au fost insuficiente, iar impactul se resimte în comunităţi.
Conform estimărilor din raportul OCDE, cheltuielile pentru sănătate legate de cancer în UE au crescut de peste două ori între 1995 şi 2023, de la 54 de miliarde de euro la 120 de miliarde de euro, reprezentând 6,9% din totalul cheltuielilor de sănătate. Această tendinţă este de aşteptat să continue, cu o creştere estimată de 59% pe cap de locuitor până în 2050. Acest lucru pune presiune asupra bugetelor naţionale, mai ales în contextul îmbătrânirii populaţiei.
OCDE recomandă, de asemenea, optimizarea utilizării resurselor, în special a personalului medical, prin adoptarea inovaţiilor tehnologice. Screening-ul stratificat în funcţie de riscurile de cancer a fost evidenţiat ca o strategie eficientă, alături de o utilizare mai frecventă a asistenţei medicale ambulatorii. Aceasta ar putea ajuta la reducerea poverii asupra spitalelor şi la îmbunătăţirea accesului pacienţilor la tratamente rapide.
În ceea ce priveşte medicamentele, raportul subliniază că patru din zece medicamente noi împotriva cancerului aprobate de Agenţia Europeană pentru Medicamente (EMA) au avut o contribuţie terapeutică nulă sau neconcludentă. Aceste informaţii sugerează o necesitate a revizuirii procesului de aprobat al medicamentelor pentru a asigura că pacienţii beneficiază de cele mai bune tratamente disponibile.
În concluzie, OCDE subliniază importanţa unei abordări centrate pe pacient care implică consultarea acestora în procesul decizional. Aceste recomandări, dacă sunt implementate, ar putea îmbunătăţi semnificativ rata de supravieţuire a pacienţilor cu cancer din UE și ar putea contribui la o mai bună coordonare a îngrijirii medicale.
Aşadar, este esenţial ca atât autorităţile, cât şi comunitatea medicală să colaboreze pentru a transforma aceste propuneri în realitate.