Planificare și motivație
În fiecare an, în jurul datei de 30 ianuarie, mulți dintre noi ne întrebăm de ce nu am reușit să ne punem în practică rezoluțiile de Anul Nou. Leyre San Martín, profesoară la Facultatea de Educație și Psihologie a Universității din Navarra, a explicat într-un interviu pentru EFE că „nu este vorba atât de lipsă de voință, cât de lipsă de planificare”. Această observație subliniază importanța abordării realiste și organizate a obiectivelor personale.
Psihologul San Martín remarcă faptul că, în fiecare an, există o tendință universală de a stabili noi obiective, afirmând că „noi, oamenii, avem nevoie de ritualuri de tranziție care să ne ajute să ne organizăm experiența, să deschidem noi cicluri și să închidem altele”. Aceste obiective reprezintă o „conversație între sinele actual și sinele ideal”, ceea ce le face benefice pentru dezvoltarea personală, deși atingerea lor poate fi dificilă. De asemenea, San Martín subliniază că motivația începe să scadă după câteva săptămâni, un fenomen firesc în procesul de schimbare personală.
Pentru a înțelege mai bine de ce mulți renunță la rezoluțiile lor, San Martín identifică principalele greșeli. Una dintre acestea este stabilirea de obiective ambițioase, nerealiste și abstracte, care sunt greu de atins. „Secretul este să ne gândim cu atenție la obiectivele pe care vrem să le atingem anul acesta, să le selectăm și să le prioritizăm”, a explicat ea. Aceasta sugerează că, în momentele dificile, este mai ușor să ne concentrăm energia pe obiective specifice și realizabile.
Un exemplu de obiectiv concret ar fi „să economisim 50 de euro pe lună” în loc de a ne propune să „economisim ceva”. San Martín afirmă că stabilirea de obiective specifice ne ajută să măsurăm progresul și să ne menținem motivația, având dovezi obiective ale realizărilor noastre. În plus, este important să ne gândim la obiective care se potrivesc valorilor și intereselor noastre personale, evitând astfel presiunea de a adopta obiective comune sau tipice.
Psihologul recomandă, de asemenea, să împărtășim obiectivele noastre cu cei din jur, ceea ce poate crea un sistem de suport. „Implicarea și transformarea în martori a oamenilor din jurul nostru ne poate ajuta în momentele în care ne clătinăm puțin mai mult”, a afirmat ea. Acest sprijin social poate fi esențial în menținerea motivației și a angajamentului față de obiectivele stabilite.
Stimulentele și recompensele mici pot juca, de asemenea, un rol important în procesul de realizare a obiectivelor. San Martín sugerează că ar trebui să vedem aceste obiective ca un proces de învățare, unde dezvoltăm noi competențe și abilități. „Trebuie să vedem acel scop, acel obiectiv, ca pe o cale de a ne cunoaște mai bine, de a dezvolta părți din noi înșine pe care poate le aveam mai ascunse”, a explicat ea.
Dacă, în ciuda eforturilor noastre, nu reușim să atingem un obiectiv, este important să știm cum să interpretăm situația. San Martín subliniază că trebuie să ne întrebăm dacă este vorba de un eșec real sau de o interpretare greșită a abandonului, a cerințelor autoimpuse sau a vinovăției excesive. Aceste gânduri pot paraliza și ne pot împiedica să ne continuăm drumul.
În final, Leyre San Martín sugerează că rezoluțiile de Anul Nou nu trebuie să fie orientate doar spre noi înșine. Acestea pot include și obiective sociale, precum creșterea socializării sau sprijinirea unei organizații non-guvernamentale.
„Desigur, suntem ființe sociale, iar împărtășirea și dăruirea către ceilalți ne fac oameni mai buni”, a concluzionat ea, subliniind importanța comunității în procesul de auto-îmbunătățire.