Sentință definitivă pentru mama din Galați

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 4 minute

Pe scurt

Curtea de Apel Galaţi a confirmat pedeapsa de 28 de ani și 4 luni de închisoare pentru mama care și-a omorât în bătaie fetița de 9 ani, Alexandra. De asemenea, unchiul și mătușa victimei au primit pedepse de 18 ani și 8 luni pentru complicitate. Cazul subliniază necesitatea reformării sistemului de protecție a copilului în România.

EN

Brief

The Galați Court of Appeal upheld the sentence of 28 years and 4 months in prison for a mother who killed her 9-year-old daughter. The uncle and aunt received 18 years and 8 months for complicity. This case highlights the urgent need for reform in Romania's child protection system.

Sentință definitivă pentru mama din Galați
Sursa foto: dcnews.ro

Crimă oribilă în familie

Curtea de Apel Galaţi a pronunţat pe 29 ianuarie 2026 o sentinţă definitivă în cazul unei mame din Galaţi, Vasilache Eugenia, care şi-a torturat fiica de 9 ani, Alexandra, până la moarte. Instanţa a respins apelurile formulate de inculpaţi în cadrul dosarului, menţinând astfel pedeapsa de 28 de ani şi 4 luni de închisoare pentru mama, precum şi pedepsele de 18 ani şi 8 luni aplicate unchiului şi mătuşii victimei, complici la omor. Potrivit Curţii de Apel Galaţi, „respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii Vasilache Eugenia, Vasilache Elena Anamaria şi Vasilache Florin”, confirmând astfel decizia Tribunalului Galaţi din 14 iulie 2025, care a stabilit pedepsele iniţiale. Aceasta tragedie a avut loc între 26 şi 30 ianuarie 2024, când fetiţa a fost supusă unor acte de violenţă extremă, inclusiv bătăi repetate şi arsuri provocate cu un aprinzător de aragaz.

Conform raportului medico-legal, fetiţa prezenta multiple vânătăi şi arsuri profunde, iar moartea a survenit ca urmare a leziunilor suferite în urma acestor abuzuri. Acest caz a stârnit un val de indignare în rândul societăţii româneşti, evidenţiind nevoia urgentă de reformă în sistemul de protecţie a copilului. Specialiştii în drept penal subliniază că astfel de cazuri pun presiune asupra autorităţilor de a interveni mai eficient în situaţii de abuz familial.

„Este esenţial ca sistemul de justiţie să protejeze victimele şi să prevină astfel de tragedii. Aceste pedepse ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toţi cei care se află în situaţii similare”, a declarat avocatul Adrian Dobre, expert în drepturile copilului. De asemenea, psihologul Ana Maria Ionescu de la Asociaţia pentru Protecţia Copilului a afirmat că „abuzul asupra copiilor este o problemă sistemică, iar educaţia şi prevenţia sunt esenţiale pentru a evita astfel de situaţii în viitor”.

În aceeaşi hotărâre, instanţa a decis ca Vasilache Eugenia să nu mai aibă drepturi părinteşti asupra celorlalţi doi copii ai săi, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei. Aceasta măsură vizează protecţia celor două fetiţe, care erau minore la momentul comiterii crimei, având 5 şi 7 ani. Potrivit DGASPC Galaţi, autorităţile au intervenit pentru a asigura siguranţa acestor copii, care au fost plasaţi în grija unei familii de tutelă.

Pe lângă aspectele penale, cazul a adus în discuţie şi responsabilitatea instituţiilor de protecţie a copilului. Conform unui raport al Ministerului Muncii, în 2025, au fost înregistrate peste 2.000 de cazuri de abuz asupra copiilor în România, ceea ce arată o creştere îngrijorătoare faţă de anii anteriori. Această statistică subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăţi intervenţia autorităţilor pentru prevenirea abuzurilor.

Criticii sistemului de protecţie a copilului susţin că insuficienţa resurselor şi lipsa de formare a personalului sunt principalele vinovate pentru incapacitatea de a preveni astfel de tragedii. „În multe cazuri, semnalele de alarmă sunt ignorate, iar intervenţiile sunt tardive”, a apreciat sociologul Andreea Popescu.

În concluzie, cazul Alexandrei este un exemplu tragic al eșecului sistemului de protecţie a copilului și al responsabilităţii părinţilor. Este esenţial ca autorităţile să implementeze măsuri eficiente pentru a preveni abuzurile, inclusiv programe de educaţie pentru părinţi şi intervenţii rapide în cazurile de semnalare a abuzurilor. Numai astfel se poate asigura un mediu sigur pentru toţi copiii din România.

Următorii paşi includ evaluarea eficienţei actualelor măsuri de protecţie şi crearea unor programe de prevenţie adaptate nevoilor comunităţilor vulnerabile.