Cercetătorii români testează prognoza
Studiul recent realizat de cercetătorii de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP) a explorat posibilitatea implementării unui sistem de prognoză a replicilor seismice în România, similar cu cel folosit în Japonia. Pe 28 ianuarie 2026, cercetătorii au prezentat rezultatele testelor efectuate pe două secvențe de replici crustale, cele din Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023), ambele având magnitudinea Mw 5,4. "Este esențial să învățăm din datele istorice pentru a îmbunătăți reacția noastră în fața cutremurelor", a declarat Cristian Ghiță, coordonatorul studiului.
În secvența din Vrancea–Mărășești, cutremurul principal a avut loc pe 22 noiembrie 2014, la o adâncime de 40,9 km, urmat de 222 de evenimente seismice înregistrate pe parcursul a 70 de zile. În contrast, în cazul secvenței Gorj–Oltenia, studiul a inclus un preșoc de magnitudine Mw 4,8 pe 13 februarie 2023, urmat de cutremurul principal pe 14 februarie 2023, la o adâncime de 14 km. Aceasta a fost descrisă ca fiind cea mai mare activitate seismică înregistrată în zona Gorj.
Cercetătorii au aplicat o metodă avansată de prognoză, similară celei utilizate în Japonia, care permite estimarea rapidă a riscurilor de replici în primele ore după un cutremur. Acest sistem funcționează prin analiza datelor din primele ore post-seism, estimând parametrii unei descrieri statistice a replicilor și actualizând prognozele în funcție de noile date primite. Studiul a evaluat prognozele construite pe feronțe de „învățare” de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore.
Un aspect important al acestui sistem este evaluarea „completitudinii” catalogului de evenimente seismice, deoarece în primele ore după un cutremur, unele evenimente de magnitudine mică pot fi greu de detectat. Rezultatele studiului au arătat diferențe semnificative între cele două secvențe de cutremure. De exemplu, pentru replicile de magnitudine cel puțin egală cu șocul principal, probabilitatea prognozată a fost sub 1% pentru secvența Mărășești, comparativ cu 1-10% pentru secvența Gorj, în primele 3 ore după cutremur.
Aceste rezultate sugerează că un model universal nu poate descrie corect comportamentul replicilor în regiuni diferite, chiar dacă magnitudinea inițială este identică. Aceasta indică necesitatea unor prognoze adaptate fiecărei secvențe și actualizate rapid. Un sistem de prognoză eficient ar putea oferi estimări utile autorităților și populației în gestionarea perioadei post-seismice. Acesta ar putea facilita reacții mai rapide și mai bine informate în fața riscurilor seismice.
Implementarea unui astfel de sistem în România ar putea reprezenta un pas semnificativ în managementul riscurilor seismice, având în vedere că țara se află într-o zonă cu risc seismic ridicat, în special în regiunea Vrancea. Aceste cutremure profunde, cu magnitudini mari, afectează frecvent localități mari precum Bucureștiul, iar un sistem de prognoză ar putea ajuta la protejarea populației și a infrastructurii.
În concluzie, dezvoltarea unui sistem automat de prognoză a replicilor seismice ar putea transforma modul în care România se pregătește și răspunde la cutremure. Aceasta ar putea aduce beneficii semnificative în reducerea riscurilor pentru cetățeni și îmbunătățirea gestionării situațiilor de urgență.
Următorii pași includ continuarea cercetărilor și colaborarea între instituții pentru implementarea eficientă a acestui sistem.