Confiscări și vânzări la Consignație
Fura securitatea reprezintă subiectul principal al acestui articol. Românii plecați în Occident păstrau legătura cu familia din țară prin scrisori și colete. Deși secretul corespondenței era garantat oficial, multe erau deschise. Unele scrisori erau citite, apoi retrimise. Și același lucru se întâmpla cu pachetele. O parte dintre ele însă nu mai ajungeau niciodată la destinatari. Securitatea „extrăgea din circuit” o parte dintre scrisori și colete, reiese din documentele CNSAS. Din pachetele sosite din străinătate erau luate inclusiv obiecte banale: haine, cosmetice, jucării, pixuri, alimente sau medicamente. De la cafea la gumă de mestecat, ciocolată și conserve, bunurile confiscate erau apoi inventariate și evaluate în lei.
Evaluările porneau de la sume mici, precum 2 lei pentru un creion sau 5 lei pentru un pix, și ajungeau la zeci de lei pentru obiecte aparent banale, precum seturi de carioci evaluate la 30 de lei, mini-creioane estimate la 15 lei sau pixuri inventariate la 80 de lei pentru un lot. Jucăriile erau evaluate la sume mai mari, de la 100 de lei pentru figurine sau jocurile din plastic, până la 150 de lei pentru jucării cu baterii și 200 de lei pentru jocuri produse în Hong Kong. Cea mai mare sumă consemnată în documentele prezentate de CNSAS este de 500 de lei, pentru o jucărie din material sintetic.
Produse alimentare precum cafeaua, ciocolata, conservele sau supele erau, la rândul lor, inventariate și evaluate individual, în vederea valorificării. În lipsa unei rețele proprii de vânzare, Securitatea valorifica bunurile confiscate prin Consignație, singura formă de comerț semi-liber din România comunistă. Consignația putea fi considerată „mall-ul” vremii, locul unde ajungeau produse occidentale sau obiecte rare, de la electronice și obiecte de colecție până la alimente greu de găsit în comerțul socialist.
Dacă un obiect se vindea, statul își oprea un comision de 13%, iar restul banilor reveneau celui care îl pusese în vânzare. Pentru mulți români, Consignația era și singurul loc unde puteau vedea produse despre care doar auziseră, precum aparate video, casetofoane, gumă de mestecat, țigări occidentale sau băuturi fine. În acest mod erau valorificate și bunurile confiscate din colete. „Practic, temuta poliție politică făcea bișniță, strângând bani din vânzarea unor obiecte de mică valoare confiscate abuziv”, relatează CNSAS.
Securitatea avea și misiuni economice în ultimii ani ai regimului. Statul avea nevoie acută de bani, inclusiv de valută, pentru plata datoriei externe. Pe lângă contractele externe, erau exploatate și coletele trimise de românii din diaspora familiilor lor. „În special în ultimii ani ai regimului, când Nicolae Ceaușescu avea stringentă nevoie de valută pentru plata datoriei externe și pentru susținerea industriei falimentare, Securitatea trebuia să facă rost de fonduri”, notează instituția.
CNSAS propune și o comparație cu prezentul, pentru cei ce nu au trăit în acele vremuri: „Imaginați-vă că, atunci când comandați ceva pe internet, livratorul deschide pachetul și își oprește lucrurile care îl interesează. Sau, dacă ați comandat de mâncare, aceasta nu mai ajunge niciodată pe masa dumneavoastră fiindcă livratorul fie a vândut-o altcuiva pe traseu, fie a mâncat-o pentru că așa a vrut. În plus, nu veți primi niciodată explicații, nici scuze și nici nu veți avea cui să vă adresați”. Aceasta era realitatea pentru mulți români înainte de 1989, arată documentele de arhivă.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat miercuri mai multe documente din arhiva fostei Securități, care arată cum românilor le erau desfăcute și golite coletele primite din străinătate de la rude care reușiseră să se stabilească în țări capitaliste. Printre bunurile confiscate, care ajungeau să fie vândute la consignație, se aflau de la jucării și haine până la agrafe de păr sau gumă de mestecat. Pentru a scăpa de regimul comunist, numeroși români au ales să se stabilească în ţări capitaliste – fie primind acceptul autorităţilor pentru emigrare, fie, cei mai mulți, prin metode ilegale, amintește CNSAS. Mulți din cei plecați le trimiteau rudelor şi prietenilor colete cu diferite produse.
„Toţi ştiau că, deşi secretul corespondenţei şi al trimiterilor poştale era garantat chiar şi în constituţia comunistă, Securitatea „extrăgea din circuit” multe dintre scrisori. Pe unele doar le citeau şi le repuneau în circuit. Pe multe altele nu le mai repuneau. De asemenea, securiştii nu aveau nicio reţinere de a-şi însuşi pachetele trimise din străinătate – majoritatea acestora conţinând lucruri banale, precum obiecte de îmbrăcăminte (chiar şi unele folosite), cosmetice, produse alimentare, medicamente, pixuri, jucării, produse electronice etc”, afirmă CNSAS.
Practic, poliția politică făcea bișniță, strângând bani din vânzarea unor obiecte de mică valoare confiscate din coletele românior. Le valorificau la consignație, care era singura formă de comerț ”liber”, semi-privat în Republica Socialistă România. Era magazinul unde românii lăsau spre vânzare obiecte noi sau vechi. Dacă obiectul se vindea, statul îşi oprea un comision legal de 13%, iar restul banilor reveneau celui care îl pusese în vânzare. Cosmetice, îmbrăcăminte, alimente, jucării.
Cum arătau listele de „inventar”, conform documentelor publicate de CNSAS: