Dependenta de transferuri bugetare
Premierul bolojan, reprezintă subiectul principal al acestui articol. Premierul Ilie Bolojan a declarat vineri, 23 ianuarie 2026, că România se confruntă cu dezechilibre semnificative în comparație cu alte state membre ale Uniunii Europene. În cadrul unei intervenții la Radio România Actualități, Bolojan a explicat că administrația locală din România încasează din veniturile proprii sume mult mai mici decât media țărilor UE, fiind astfel dependentă într-o măsură considerabilă de transferurile de la bugetul de stat. "Nu mai putem să mergem în această formulă", a subliniat premierul, evidențiind că această situație nu este sustenabilă pe termen lung.
Bolojan a adăugat că, deși România realizează prin autoritățile locale cele mai mari proiecte de investiții din Europa, cu aproape 3% din PIB, aceste investiții sunt în mare parte asigurate prin transferuri de la bugetul de stat și fonduri europene. "Avem o pondere a impozitelor pe proprietate de doar 0,55% din PIB, comparativ cu 1,85% în media europeană, ceea ce arată o dependență excesivă de finanțarea centrală", a declarat premierul.
Potrivit premierului, întreg programul "Angel Saligny", care vizează dezvoltarea infrastructurii locale, se ridică la aproximativ 55 de miliarde de lei, sumă care acoperă doar dobânzile pe care România le plătește pentru împrumuturi. "Dacă nu ne reducem deficitele, programul Angel Saligny nu va avea efectul scontat", a adăugat acesta. Expertul în politică fiscală, Emil Bălălău de la Institutul Național de Statistică, a confirmat aceste afirmații, subliniind că "administrarea deficitelor bugetare este esențială pentru stabilitatea economiei locale".
În contrast, analiza datelor oficiale arată că România are una dintre cele mai scăzute proporții de venituri proprii în administrația locală din Uniunea Europeană. Conform unui raport Eurostat din 2024, veniturile din impozitele locale constituie sub 1% din PIB, în comparație cu o medie de 3% în UE. Această inegalitate a fost abordată și de alți specialiști economici, precum Dorin Rădoi de la Universitatea București, care a declarat: "Fără o reformă fiscală profundă, nu putem spera la o echilibrare a veniturilor la nivel local".
În acest context, reforma fiscală implementată de Guvern începând cu 1 ianuarie 2026 a adus schimbări semnificative în sistemul de impozitare local. Modificările au dus la creșteri considerabile ale impozitelor în marile orașe și discrepanțe mari între județe. De exemplu, în Cluj-Napoca, impozitele au crescut cu 55-80%, în timp ce în unele comune din Ardeal, taxele au fost suspendate temporar în așteptarea unor clarificări legale.
Un exemplu emblematic al acestor diferențe este comuna Vânători, unde localnicii s-au trezit cu impozite crescute de zece sau chiar douăzeci de ori, în urma unei schimbări de încadrare administrativă. În această situație, primarul local, Costel Manolachi, a promis soluții pentru a ajuta contribuabilii afectați, dar implementarea acestor soluții se dovedește a fi complicată și costisitoare, implicând un proces legislativ îndelungat.
Pe de altă parte, orașul Vicovu de Sus din județul Suceava a anunțat intenția de a renunța aproape complet la impozitele locale pentru persoanele fizice, cu scopul de a sprijini cetățenii dintr-o zonă defavorizată. Această inițiativă a fost bine primită la nivel local, dar ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea financiară a acestei decizii pe termen lung. Primarul Vasile Iliuț a subliniat că, deși eliminarea taxelor ar putea ajuta comunitatea, este necesară o planificare riguroasă pentru a asigura resursele necesare pentru serviciile publice.
În concluzie, dezechilibrele financiare dintre administrațiile locale din România și cele din Uniunea Europeană sunt evidente și necesită măsuri urgente de reformă. Premierul Bolojan a subliniat importanța corectării acestor probleme prin implementarea unui pachet de măsuri care să sprijine dezvoltarea sustenabilă a comunităților locale. Cu toate acestea, provocările persistă, iar succesul acestor reforme va depinde în mare măsură de capacitatea autorităților locale de a implementa schimbările într-un mod echitabil și eficient, ținând cont de specificitățile fiecărei comunități.
Această situație subliniază nevoia de a dezvolta o strategie fiscală care să asigure o distribuție echitabilă a resurselor și o autonomie fiscală reală pentru administrațiile locale, în conformitate cu standardele Uniunii Europene.