Declarațiile vicepreședintelui american
Vance: apără reprezintă subiectul principal al acestui articol. Vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, a susținut public inițiativa administrației conduse de Donald Trump privind Groenlanda, afirmând că rolul strategic al Statelor Unite în regiunea arctică justifică implicarea directă a Washingtonului în accesul la resursele naturale ale teritoriului. Declarațiile au fost făcute într-un interviu acordat postului Newsmax, în contextul discuțiilor internaționale recente despre securitate și apărare.
Donald Trump a anunțat miercuri că există un „cadru” pentru un acord legat de Groenlanda, în urma discuțiilor purtate cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, la forumul economic de la Davos, Elveția. Președintele american nu a oferit detalii complete, însă a precizat într-un interviu că acordul ar putea include accesul Statelor Unite și al aliaților europeni la drepturi asupra resurselor minerale, precum și cooperare în cadrul sistemului de apărare antirachetă Golden Dome.
În intervenția sa la emisiunea „Carl Higbie FRONTLINE”, JD Vance a declarat: „Vrem să împărțim bogăția acestui teritoriu frumos, cu multe minerale și multe resurse pe care, în esență, noi le protejăm”. Vicepreședintele a subliniat că puterea militară americană este principalul factor de descurajare împotriva unor potențiale amenințări externe în regiune.
Groenlanda este un teritoriu autonom aflat sub suveranitatea Danemarca, însă, potrivit lui Vance, securitatea zonei nu este asigurată de capacitățile militare daneze. „Ce împiedică Rusia sau China să invadeze Groenlanda? Este puterea Danemarcei?”, a întrebat retoric vicepreședintele, adăugând ulterior: „Nu. Este puterea Statelor Unite ale Americii”. JD Vance a explicat că regiunea arctică joacă un rol esențial în arhitectura de securitate a Statelor Unite. „Dacă, ferească Dumnezeu, o țară străină ar lansa o rachetă balistică intercontinentală către Statele Unite, întregul nostru sistem de apărare antirachetă ar putea fi destabilizat dacă nu controlăm Arctica”, a afirmat acesta.
El a completat că o astfel de situație ar avea implicații directe asupra siguranței cetățenilor americani. Vicepreședintele a respins criticile formulate public de unii lideri europeni, susținând că acestea nu reflectă discuțiile purtate în privat. „În public sunt refuzuri categorice, dar sunt ele la fel și în privat? Absolut nu”, a spus Vance. Acesta a insistat că abordarea administrației Trump este una pragmatică și nu reprezintă o poziție ostilă față de Europa. „Noi chiar iubim Europa”, a declarat vicepreședintele, adăugând: „O iubim atât de mult încât le cerem să facă ceea ce propria lor conducere refuză să facă, și anume să aibă grijă de ei înșiși și să fie mai eficienți”.
În 2019, președintele american Donald Trump și-a exprimat dorința de a cumpăra Groenlanda, teritoriu danez de aproximativ 300 de ani. Atunci, atât danezii, cât și groenlandezii au respins rapid oferta. Timp de mai mulți ani, însă, abordarea s-a transformat din propunere în amenințare. În decembrie 2024, Trump a scris pe platforma sa de socializare, Truth Social, că „pentru siguranța națională, controlul Statelor Unite asupra Groenlandei este o necesitate”. În ianuarie 2026, președintele a continuat să insiste asupra acestei justificări și nu a exclus folosirea forței militare pentru a prelua controlul asupra insulei.
Din perspectiva experților în relații internaționale, rațiunea invocată de Trump pentru securitatea națională nu pare justificată. Groenlanda, la fel ca SUA, este membră NATO, ceea ce implică un pact de apărare colectivă, iar un atac asupra unei țări membre ar declanșa răspunsul alianței. În plus, un acord de apărare din 1951 permite deja SUA să construiască baze militare în Groenlanda pentru protecția regiunii.
Statele Unite au încercat să achiziționeze Groenlanda de mai multe ori, relatează publicația Fortune. În 1867, secretarul de stat William Seward a propus cumpărarea Groenlandei și a Islandei pentru 5,5 milioane de dolari (aproximativ 125 milioane astăzi), însă Congresul era încă preocupat de achiziția Alaskăi. În 1910, ambasadorul SUA în Danemarca a propus un schimb complex între Germania, Danemarca și SUA: Groenlanda ar fi fost cedată SUA, iar insulele filipineze ar fi ajuns la Danemarca și apoi la Germania, care ar fi returnat Schleswig-Holstein Danemarcei. Propunerea a fost respinsă rapid ca fiind „prea îndrăzneață”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a ocupat Danemarca, iar SUA au preluat rolul de protector al Groenlandei și Islandei, construind baze militare, aeroporturi și stații radar. Groenlanda avea o poziție strategică în Atlanticul de Nord și resurse importante, precum criolitul, util la producția de aluminiu.
În 1946, administrația Truman a oferit 100 milioane de dolari pentru achiziția Groenlandei, considerând-o vitală în contextul Războiului Rece. Proiectul secret Operation Blue Jay a dus la construirea bazei Thule, redenumită astăzi Pituffik Space Base, un punct esențial pentru supravegherea spațială și sistemele de avertizare NATO.
După război, Danemarca a recunoscut Groenlanda ca teritoriu propriu. În 1953, Groenlanda a obținut drepturi constituționale și a devenit o țară în cadrul Regatului Danemarcei. În 1979 a primit autoguvernare, iar în 2009 a devenit o țară autonomă, păstrând statutul de membru al Regatului Danemarcei, alături de Danemarca și Insulele Feroe. Recent, guvernul danez i-a oferit Groenlandei un rol mai important în Consiliul Arctic, promovând cooperarea în regiune.
Strategia de securitate națională a administrației Trump din 2025 identifică trei amenințări în emisfera vestică: migrația, traficul de droguri și crimele, și influența crescândă a Chinei. Două dintre aceste amenințări nu se aplică Groenlandei, însă insula are resurse bogate de minerale rare, precum neodim, disprosium, grafit, cupru și litiu. China a încercat să dezvolte exploatări miniere în Groenlanda, dar Danemarca a intervenit finanțând aeroportul și infrastructura necesară.
Mineralele rare sunt critice și pentru Uniunea Europeană, 25 dintre acestea fiind disponibile în Groenlanda. Controlul asupra resurselor este considerat de administrația americană o chestiune de securitate națională, pentru a limita accesul Chinei. Peste 60% din aceste minerale sunt extrase în China, iar 90% sunt procesate acolo, oferind Chinei un avantaj uriaș în negocierile comerciale.
Trump, mai degrabă decât să caute să „cumpere” Groenlanda, folosește presiunea asupra insulei pentru a asigura acorduri economice favorabile SUA și a limita influența Chinei.
Această formă de diplomație forțată poate afecta dezvoltarea politică și economică a Groenlandei și a Europei, iar expertul Steven Lamy consideră că poziția lui Trump subminează ordinea internațională și statutul SUA ca lider responsabil al acesteia.