Factori declanșatori și semne
Un caz tragic petrecut în Timiș, unde adolescenți de 13 și 15 ani au fost implicați în uciderea unui alt adolescent, a readus în atenție problema violenței extreme între minori. Potrivit psihologului Mihaela Dinu, din cadrul Organizației Salvați Copiii România, „violența extremă între minori este un eșec colectiv, nu doar un act individual. Responsabilitatea este astfel împărțită între familie, școală, comunitate și sistem.” Aceasta subliniază că violența nu apare „din senin”, ci este rezultatul unei acumulări de factori adesea ignorați sau minimizați de cei din jur.
Factorii care contribuie la violența extremă pot fi clasificați în mai multe categorii. În primul rând, factorii psihologici sunt esențiali. Copiii care dezvoltă comportamente violente sunt adesea răniți emoțional, având traume timpurii sau o stimă de sine precară care se manifestă prin furie. De asemenea, există și factori sociali și de mediu care pot acționa ca un „incubator” pentru astfel de comportamente. Expunerea constantă la agresivitate, toleranța la violență în mediul familial sau școlar, și influențele negative din mediul social contribuie la dezvoltarea acestor comportamente.
Cercetările arată că violența extremă între copii este adesea alimentată de factori culturali. Acceptarea socială a violenței, promovarea acesteia în mass-media, jocurile video violente și discursurile publice agresive amplifică comportamentele violente. De exemplu, un studiu realizat de Institutul Național de Statistică (INS) în 2025 a arătat că 70% dintre adolescenți au fost expuși la conținut violent pe rețelele sociale, iar 45% consideră că violența este o soluție acceptabilă în anumite contexte.
Pe lângă acești factori, trebuie menționați și factorii situaționali sau declanșatori. Chiar și adolescenții cu o dezvoltare emoțională relativ stabilă pot deveni violenți în urma unor umilințe publice, a conflictelor repetate sau a eșecurilor școlare. Aceste momente pot deveni „ultima picătură”, iar fără mecanisme adecvate de gestionare a conflictelor, escaladarea violenței devine tot mai probabilă.
De asemenea, factorii biologici, deși secundari, pot influența comportamentele violente. Creierul adolescenților este hiper-reactiv, iar cortexul prefrontal, responsabil cu controlul impulsurilor, nu este complet dezvoltat. Aceste disfuncții pot contribui la incapacitatea de a gestiona emoțiile și la reacții violente în situații stresante.
Traseul violenței extreme poate fi rezumat astfel: traumă + frustrare → resentiment → ideologie justificativă → factor declanșator → violență. Este esențial ca societatea să intervină mai devreme, identificând semnele de alarmă și oferind sprijin emoțional și educațional copiilor în dificultate.
Pentru a ajuta la prevenirea acestor acte de violență, Organizația Salvați Copiii România a dezvoltat programe dedicate sprijinirii copiilor vulnerabili. De peste 35 de ani, organizația lucrează pentru a crea politici publice care să protejeze drepturile copiilor și să ofere soluții concrete pentru a combate violența. Mihaela Dinu, coordonator de program la Salvați Copiii, subliniază importanța colaborării între autorități și societatea civilă pentru a aborda această problemă complexă.
În concluzie, violența extremă între copii este un fenomen complex, ce necesită o abordare multidimensională. Este crucial ca părinții, educatorii și comunitățile să fie conștienți de semnele de avertizare și să acționeze rapid pentru a sprijini copiii care ar putea fi pe calea violenței. Intervențiile timpurii pot ajuta la prevenirea unor tragedii viitoare și la crearea unui mediu mai sigur pentru toți copiii.
Pentru mai multe informații și resurse despre prevenirea violenței extreme, contactați Organizația Salvați Copiii România la tel.: 0723.276.350 sau e-mail: [email protected].