Analiza geopolitică a senatorului PSD
Fifor: românia, reprezintă subiectul principal al acestui articol. România se află într-un moment critic, prinsă între tensiunile euro-atlantice și cele eurasiatice, afirmă senatorul PSD Mihai Fifor. Potrivit acestuia, revenirea la logica realpolitik-ului nu mai este doar o dezbatere teoretică, ci reprezintă o realitate concretă în funcționarea sistemului internațional. Într-un mesaj publicat pe Facebook, social-democratul scrie că ordinea mondială bazată pe reguli își pierde treptat eficiența, iar instituțiile multilaterale își diminuează rolul de arbitru. În locul lor, securitatea, resursele și capacitatea de coerciție devin factorii determinanți în politica globală. „De la Davos la Marea Neagră: România prinsă între plăcile tectonice ale geopoliticii”, a scris senatorul, subliniind că interdependența economică nu mai este un avantaj, ci o vulnerabilitate pentru statele de dimensiune medie, precum România.
„După judecata omenească, dreptatea este luată în seamă numai atunci când puterile sunt egale; în caz contrar, cei puternici fac ceea ce pot, iar cei slabi îndură ceea ce trebuie.” - Tucidide, Războiul peloponesiac, Cartea a V-a, 89. Revenirea la realpolitik nu mai reprezintă, în aceste zile, o simplă dezbatere teoretică. Este realitatea operațională a sistemului internațional. După trei decenii în care globalizarea și interdependența economică au fost prezentate drept garanții ale stabilității, marile puteri au reintrat explicit în logica competiției strategice”, a continuat Mihai Fifor.
Senatorul a comentat discursul susținut la Davos de premierul canadian Mark Carney, subliniind că acesta a evidențiat clar ceea ce mediul strategic recunoaște de mult. „Ordinea internațională bazată pe reguli își pierde capacitatea de protecție, iar instituțiile multilaterale își erodează forța de arbitraj. În locul lor revine vechea logică a realpolitik-ului: securitatea, resursele, industria și capacitatea de coerciție devin determinante. În orizontul noii ordini mondiale, interdependența nu mai este percepută ca sursă de prosperitate, ci ca vulnerabilitate. Globalizarea nu mai produce convergență politică, ci dependență strategică”, a adăugat el.
Fifor a subliniat că, pentru țările de dimensiuni medii, acest context reduce considerabil libertatea de acțiune. Neutralitatea devine dificil de menținut, ambiguitatea strategică poate fi periculoasă, iar dependențele economice se transformă rapid în vulnerabilități de securitate, România aflându-se exact în această situație. „România se află exact pe această falie. Prinsă între plăcile tectonice ale geopoliticii euro-atlantice și eurasiatice, România este simultan stat de frontieră, stat de alianță și stat de tranzit strategic”, a explicat senatorul.
El a continuat să explice că, în acest context, România nu se confruntă cu o alegere între Uniunea Europeană și Statele Unite, ci supraviețuirea sa strategică depinde de ambele. Parteneriatul strategic cu SUA și umbrela NATO oferă garanțiile esențiale de securitate militară, în timp ce Uniunea Europeană asigură cadrul economic, financiar și industrial necesar funcționării României ca putere modernă. „Problema nu este poziționarea formală. Problema este capacitatea României de a conta în interiorul acestor structuri”, a adăugat el.
Fifor a atras atenția că, în realpolitik, drepturile nu sunt garantate de tratate, ci de puterea de a le apăra. „Alianțele nu sunt declarații de intenție, ci contracte de asigurare: plătești primele prin bugete, capabilități și disciplină, pentru a primi despăgubirea atunci când vine criza”, a explicat senatorul. Dacă România este slabă în oricare dintre aceste trei dimensiuni, riscă să devină un stat dominat de agenda altora.
El a subliniat că România traversează una dintre cele mai slabe perioade de reprezentare externă din ultimii ani, fiind adesea prezentă formal, dar marginală în procesul decizional regional. Problemele sunt atribuite fragmentării centrelor de decizie, politizării excesive și subdimensionării capacității diplomatice, ceea ce transformă statul într-un partener previzibil, dar fără influență reală. „Reputația României în realpolitik se construiește prin infrastructură strategică funcțională, capabilități militare reale, industrie de apărare operativă și securitate energetică”, a concluzionat Mihai Fifor.
Fifor subliniază că avantajele structurale ale țării – poziția geografică, accesul la Marea Neagră, apartenența la NATO și UE, resursele energetice și potențialul industrial – trebuie convertite sistematic în putere politică. „Pentru România, miza nu este prestigiul diplomatic, ci relevanța strategică. Într-o lume fără reguli garantate, statele care nu produc securitate ajung să o consume. Iar statele care nu contează devin teren de joc pentru alții”, a concluzionat senatorul.
Astfel, Mihai Fifor a declarat că România trebuie să fie previzibilă pentru aliați și imprevizibilă pentru adversari, refăcându-și greutatea externă prin proiecte, capabilități, cooperare industrială și infrastructură. Într-o lume care revine la logica forței, securitatea trebuie tratată ca o industrie, energia ca o armă strategică, iar diplomația ca o capacitate operațională. „Opțiunile sunt clare. România nu poate fi autarhică, dar poate construi autonomie strategică selectivă în energie, apărare, infrastructură și industrie. Nu este suficient să fie „pe flanc”; trebuie să devină o platformă operațională reală a NATO”, a declarat el.
În concluzie, Fifor a subliniat importanța ca România să nu aleagă între parteneri, ci să își dezvolte relațiile cu ambele entități, având în vedere că, în absența acestora, țara ar putea deveni un actor marginalizat pe scena internațională.