Piața de artă și statul român
Un ansamblu important de opere cu valoare muzeală, între care un desen unic de Pablo Picasso și două lucrări semnificative de Nicolae Grigorescu, dedicate temei sale emblematice a carelor cu boi, este reintrodus în circuitul colecționistic și expozițional. Casa de licitații A10 by Artmark anunță organizarea Licitației unei părți a Colecției Darius Vâlcov, care cuprinde nu puține capodopere, semnate de artiști cu valoare muzeală, unii dintre ei tranzacționați și recunoscuți internațional.
Prețul de pornire pentru desenul lui Pablo Picasso este de 8.000 de euro, în timp ce, pentru cele două picturi ale lui Nicolae Grigorescu, „Car cu boi, pe cale de dimineață” și „Car cu boi, la asfințit”, prețurile de pornire sunt de 40.000 de euro, respectiv 50.000 de euro. În acest sens, l-am contactat pe Marius Tița, critic de artă, pentru a ne explica de ce este o diferență de preț de pornire atât de mare între cei doi autori.
„Din câte îmi amintesc eu, Darius Vâlcov voia să facă o casă de licitații, iar toate aceste lucrări au fost cumpărate de undeva, cu acte în regulă. În cazul lui Picasso, depinde ce a pictat și dacă a pictat. Găsești lucrări de Picasso la orice preț, dar depinde despre ce e vorba. Să nu ne închipuim că Darius Vâlcov avea o lucrare demnă de cel mai tare muzeu din lume. Poate e ceva banal, luat oficial de la o licitație din străinătate. Nu e mare lucru că a avut Darius Vâlcov un Picasso. Și în niciun caz nu îl comparăm cu Grigorescu. Nicolae Grigorescu este un artist deosebit și are acest efect de piață locală. În România, Grigorescu se vinde la rupere. Picasso e un artist internațional și noi ne închinăm la tot ce înseamnă internațional, dar totul este pe bani. S-a văzut când s-a furat coiful de aur de la Coțofenești, că totul are un preț în baza căruia o lucrare este asigurată“, a precizat, pentru DC News, criticul de artă Marius Tița.
Specialistul a atras atenția asupra faptului că simplul nume al unui artist nu „e menit să ne dea pe spate“, iar numeroase lucrări care se vând pe piață s-ar putea să nici nu fi fost „atinse de mâna artistului“. „Sunt foarte multe printuri, iar în România se vând foarte multe printuri. S-ar putea ca astfel de lucrări să nu fie atinse de mâna artistului atât de mult cât credem noi. Trebuie să știm foarte bine ce se vinde pe piață. Simplul nume nu e menit să ne dea pe spate“, a punctat Marius Tița.
Potrivit criticului de artă, Statul Român trebuie în primul rând să se îngrijească de ceea ce are în proprietate, înainte de a-și îndrepta atenția către îmbogățirea colecțiilor. Marius Tița a vorbit despre „dreptul de preempțiune“ al Statului, care trebuie avut în vedere doar în cazul lucrărilor „esențiale pentru stat“. „În cazul Statului Român, constat că încă nu reușim să înțelegem cum trebuie acel drept de preempțiune. La Nicolae Grigorescu, există liste cu patrimoniul național și acolo sunt trecute tot felul de opere care nu pot circula în afară“, a spus criticul de artă, care a reamintit de sculptura Cumințenia Pământului, de Constantin Brâncuși, care se vindea „la un preț minor“.
„Dreptul de preempțiune înseamnă lucruri esențiale pentru stat. Statul Român, deocamdată, își cam bate joc de patrimoniul pe care îl are deja în proprietate. Nu avem grijă de ce avem, se degradează, se pierde, se fură...“, a spus, cu tristețe, Marius Tița. „Faptul că este vorba de un Grigorescu, nu înseamnă neapărat că trebuie să ne îndreptăm către exercitarea dreptului de preempțiune. Grigorescu a pictat foarte multe care cu boi și a pictat și mai multe după ce a murit“, a mai spus, ironic, Marius Tița, adăugând că „apariția unui car cu boi în licitație nu are menirea să mă emoționeze din punct de vedere al unui analist al pieței de artă“.
În contextul scoaterii la licitație, la Casa de licitații A10 by Artmark, a unui ansamblu important de opere cu valoare muzeală, între care un desen unic de Pablo Picasso și două lucrări semnificative de Nicolae Grigorescu, am luat legătura cu Marius Tița, critic de artă, pentru a ne oferi mai multe detalii despre ce ar trebui să facă Statul Român în cazul unor astfel de licitații.„Există o discuție despre retrocedări, despre lucrări care au fost în muzee, pe care le-am divinizat, le-am văzut în copilărie, le aveam în manuale, și multe dintre ele făceau parte din colecții celebre. Colecționarul își pune la adăpost colecția donând-o statului. La noi, multe dintre donații au afectat mult acest liber arbitru și foarte multe colecții au fost luate prin confiscări sau presiuni, dar nu toate au fost făcute cu presiune. Acum, toate sunt recuperate și retrocedarea este mult prea ușoară. Sunt colecții celebre care au fost revendicate de rude, când știm foarte mult că donatorul și-a dorit ca respectiva colecție să fie în muzeu, nu să apară pe piață“, a explicat criticul de artă Marius Tița.
„În momentul în care o lucrare pe care o știm dintr-un muzeu apare pe piață, toată stima pentru acea lucrare dispare. Acolo e vorba de patrimoniu și acolo ar trebui să intervină Statul și să cumpere aceste lucrări, dacă tot le-a retrocedat printr-o procedură extrem de ușoară. Suntem foarte departe de această politică de patrimoniu și de demnitate națională“, a mai precizat criticul de artă.
În cazul lucrărilor de Nicolae Grigorescu, Pablo Picasso, și Victor Brauner, Marius Tița consideră că „ar fi o mare prostie ca Statul Român să le cumpere“, iar românii „nu pierd nimic dacă o astfel de operă nu ajunge într-o colecție publică“. „Ar fi o mare prostie ca Statul Român să cumpere așa ceva. O colecție e făcută de un colecționar, cu sacrificiu, dar mai ales, cu foarte multă cunoștință. Toate aceste lucrări au fost pe piață și prețurile nu sunt mari. El a picat într-o problemă juridică și aceste opere au fost confiscate. Nu este o colecție în sine, ci o adunătură. Nu are nimic din profunzimea și garanția unor colecții adevărate“, a punctat Marius Tița.
„Publicul nu pierde nimic dacă o astfel de operă nu ajunge într-o colecție publică. Brauner, mă rog, ar fi de prestigiu, dar trebuie văzut dacă respectiva lucrare este frumoasă, importantă etc. Vă garantez că în licitații se vând lucrări esențiale, importante. Se retrocedează din muzeu și se duce la casa de licitații. Nu am văzut niciodată vreo mare mișcare a Statului pentru o lucrare care a fost în muzeu, a ajuns în licitație și a fost cumpărată. Nu s-a deranjat nimeni, deși aveau garanția apartenenței la un patrimoniu. Chiar și lucrările de patrimoniu se pot vinde, dar nu se pot scoate din țară. Dacă în colecția mea privată există o lucrare de patrimoniu, eu pot să o vând, fără probleme. Eu nu îmi amintesc vreun moment în care a venit Statul și a cumpărat ceva de pe piața românească“, a mai spus criticul de artă.
Marius Tița a mai ținut să precizeze că cele mai bune colecții de artă din străinătate sunt private, iar piața trebuie să fie una activă, nu una în care tot ce e bun trebuie să fie luat de Stat. „Cele mai bune colecții de artă din străinătate sunt private și nu au legătură cu statul. Dacă apare o piesă bună, pe piață, pe licitație, nu trebuie să o ia statul. Să o ia privatul, că de aceea e piață. De ce să o ia statul? Ca să o arate publicului? E o mentalitate învechită că tot ce e bun pe piață trebuie să ia Statul. Trebuie să fim o piață activă.
Arta, ca marfă, nu este doar valoare de investiție, ci este și o valoare emoțională, foarte subiectivă“, a conchis Marius Tița.