Disputa colonială reaprinsă
Ministrul de externe rus Serghei Lavrov a declarat marţi, 20 ianuarie 2026, că Groenlanda nu este "o parte naturală" a Danemarcei, subliniind că problema fostelor teritorii coloniale devine tot mai acută. Lavrov a făcut aceste afirmaţii într-o conferinţă de presă la Moscova, completând că "Washingtonul ştie foarte bine că nu avem planuri de a prelua controlul asupra insulei". Această declaraţie vine pe fondul tensiunilor dintre Statele Unite şi Europa, în special după ce preşedintele american Donald Trump a exprimat dorinţa de a obţine controlul deplin asupra Groenlandei, teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei, motivând că este esenţial pentru securitatea naţională a SUA.
Disputa a fost amplificată de recentele ameninţări ale lui Trump de a impune tarife vamale unor aliaţi europeni care se opun unei eventuale preluări a insulei de către SUA. Conform Reuters, Moscova a reacţionat cu satisfacţie la creşterea divergenţelor dintre SUA şi Europa, dar a fost iritată de insinuările preşedintelui american că Rusia ar intenţiona să preia controlul asupra Groenlandei. "Groenlanda nu a fost niciodată o parte naturală a Norvegiei sau a Danemarcei, ci o cucerire colonială", a afirmat Lavrov.
Tensiunile dintre SUA şi Europa au fost exacerbate de declaraţiile lui Trump, iar mai multe state europene au avertizat că anunţul său privind tarifele vamale ar încălca un acord comercial semnat anul trecut. Liderii Uniunii Europene se vor reuni la un summit de urgenţă joi, la Bruxelles, pentru a discuta despre posibile măsuri de retorsiune.
Istoricul Groenlandei ca teritoriu colonial a fost marcat de relaţii complexe cu Danemarca. Conform Institutului Danez pentru Studii Internaţionale, Groenlanda a fost colonizată în trecut, devenind parte a regatului Dano-Norvegian, care s-a destrămat în 1914. Drepturile Danemarcei asupra Groenlandei au fost confirmate de SUA în 1916, ca parte a unui acord care a facilitat achiziționarea Indiilor Occidentale Daneze. După cel de-al Doilea Război Mondial, ONU a îndemnat la decolonizarea Groenlandei, iar în 1953, fosta colonie a devenit parte integrantă a Danemarcei.
În 1979, Groenlanda a obţinut statut de autonomie, formându-şi propriul parlament. În 2009, autonomia a fost consolidată printr-o lege care a stabilit că decizia de a obţine independenţa de Danemarca aparţine poporului groenlandez. Cu toate acestea, cetăţenii groenlandezi nu îşi doresc o independenţă totală, având în vedere sprijinul financiar semnificativ pe care îl primesc de la Danemarca, estimat la 600 de milioane de dolari anual, precum şi asistenţa în domeniul apărării şi aplicării legii.
În concluzie, tensiunile internaţionale în jurul Groenlandei continuă să crească, iar declaraţiile lui Lavrov subliniază complexitatea relaţiilor de putere în regiune. Este de aşteptat ca summitul UE de joi să abordeze aceste provocări, stabilind posibile reacţii la ameninţările comerciale ale SUA.
Următorii paşi vor include evaluarea impactului acestor măsuri asupra relaţiilor internaţionale, dar şi asupra securităţii regionale.