Tensiuni transatlantice crescute
Alianța transatlantică este deja grav afectată, spun oficialii europeni. În aceste condiții, de ce nu ar lua în calcul Europa amenințarea cu ruperea cooperării militare cu Statele Unite? Pe fondul declarațiilor președintelui american Donald Trump, care nu a exclus folosirea armatei SUA pentru a prelua controlul asupra Groenlandei, diplomați și oficiali europeni au început să discute discret o ipoteză până recent de neconceput: cum ar putea Europa să răspundă. Un conflict militar direct între Statele Unite și o forță europeană ar fi, cel mai probabil, extrem de scurt. Însă aliații Groenlandei dispun de alte instrumente de presiune, în cazul în care președintele american refuză orice compromis, scrie politico.eu. Unul dintre cele mai sensibile puncte este rețeaua extinsă de baze și facilități militare din Europa, pe care SUA o folosesc pentru a-și proiecta puterea la nivel global, în special în Orientul Mijlociu și Africa. Se ridică astfel o întrebare delicată: de ce ar continua Europa să ofere acces la aceste baze, sprijin naval, aerian sau de informații, dacă Washingtonul ar încerca să preia teritoriu suveran de la un stat NATO, precum Danemarca? Subiectul este considerat atât de sensibil încât este evitat în discuțiile oficiale din cadrul UE sau NATO. Cu toate acestea, cinci oficiali și diplomați europeni au confirmat că, în mod privat, în mai multe capitale europene se discută despre posibile modalități de a riposta în fața unei eventuale escaladări americane. Dincolo de dimensiunea militară, SUA depind de Europa ca partener comercial major. În plus, guvernele europene cheltuiesc anual zeci de miliarde de dolari pentru achiziții de armament american — un alt potențial instrument de presiune, dacă aceste comenzi ar fi reduse sau suspendate. Uniți în fața acestei amenințări, oficialii europeni recunosc că o confruntare deschisă ar putea duce rapid la o ruptură profundă a relației transatlantice. Alții consideră că alianța a devenit din ce în ce mai dificilă sub administrația Trump și că Europa ar trebui să se pregătească pentru o nouă realitate strategică. Cel mai apropiat semnal de avertisment public a venit din partea președintelui francez Emmanuel Macron, printr-o declarație atent formulată. „Nu tratăm cu ușurință declarațiile legate de Groenlanda”, le-a spus miniștrilor săi. „Dacă suveranitatea unui stat european și aliat ar fi afectată, consecințele ar fi fără precedent. Franța urmărește situația cu maximă atenție și va acționa în deplină solidaritate cu Danemarca.” Un oficial francez a subliniat că subiectul este „extrem de sensibil” și că președintele Macron „cântărește fiecare cuvânt”. Declarațiile lui Macron au coincis cu discuții purtate la Washington între miniștrii de externe ai Danemarcei și Groenlandei și administrația Trump, în încercarea de a găsi un compromis privind viitorul insulei, care are aproximativ 57.000 de locuitori. După întâlnirile cu vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio, ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen, a admis că nu s-au înregistrat progrese concrete. „Președintele are această dorință de a prelua Groenlanda”, a declarat el, „iar în acest moment avem un dezacord fundamental”. Diplomați europeni afirmă că se analizează mai multe opțiuni, de la tactici de amânare și lobby politic în SUA, până la vizite simbolice ale trupelor aliate în Groenlanda sau campanii de comunicare publică în America. În discuții private a apărut și o variantă mult mai radicală: restrângerea sprijinului european pentru desfășurările militare americane sau chiar preluarea controlului asupra unor baze SUA. Reticența de a vorbi public este legată, în mare parte, de dependența Europei de sprijinul american pentru securitatea Ucrainei. Mulți aliați consideră încă improbabil un scenariu în care SUA ar recurge la forță pentru a prelua Groenlanda — dar admit că trebuie luată în calcul și această posibilitate. În cadrul NATO, ideea sancționării Statelor Unite rămâne extrem de controversată. „Ar fi o armă cu două tăișuri”, avertizează un diplomat NATO. „Europa ar pierde garanții de securitate, iar SUA ar pierde cea mai importantă platformă operațională externă.” În 2024, Statele Unite aveau în Europa 31 de baze permanente și alte 19 facilități militare, cu aproximativ 67.500 de militari activi, majoritatea în Germania, Italia și Regatul Unit. Baza de la Ramstein, în Germania, este cea mai mare din Europa și un punct-cheie pentru operațiuni în Orientul Mijlociu și Africa. Potrivit fostului comandant al trupelor americane din Europa, generalul Ben Hodges, aceste baze sunt „esențiale” pentru capacitatea globală de reacție a SUA. Pierderea lor ar avea efecte „dezastruoase” asupra operațiunilor americane. Pe lângă infrastructura militară, Washingtonul ar pierde și o parte semnificativă a schimbului de informații cu Europa, iar statele europene ar putea reduce achizițiile de armament american — în 2024, acestea au reprezentat peste jumătate din totalul exporturilor militare ale SUA. Cu toate acestea, pentru mulți lideri europeni, disputa privind Groenlanda nu este prioritatea absolută. Apărarea Ucrainei în fața Rusiei rămâne obiectivul central, iar fără garanții de securitate americane, descurajarea Moscovei ar deveni aproape imposibilă. „Relația transatlantică se schimbă”, a declarat un oficial european. „Și nu va mai reveni la forma de odinioară.”