Opțiuni strategice în desfășurare
Într-un context internațional tensionat, oficialii europeni discută în privat despre cum să răspundă amenințărilor președintelui american Donald Trump de a prelua Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei. Aceste discuții, conform informațiilor publicate de Politico, se desfășoară departe de ochii publicului și de dezbaterile oficiale din cadrul NATO sau UE. "Întrebarea este atât de delicată, încât diplomații se străduiesc să o țină cât mai departe de summiturile oficiale", explică surse citate de publicație. Deși o confruntare militară între SUA și forțele europene ar putea fi devastatoare, strategii alternative sunt explorate de oficialii din capitalele europene.
În prezent, SUA dețin 31 de baze permanente și 19 situri militare în Europa, cu aproximativ 67.500 de militari desfășurați, cele mai multe în Germania, Italia și Regatul Unit. Baza de la Ramstein, în Germania, este cea mai mare din Europa și joacă un rol esențial în operațiunile americane din Orientul Mijlociu și Africa. Generalul Ben Hodges, fost comandant al trupelor americane în Europa, atrage atenția asupra importanței acestor baze pentru strategia militară a SUA: "Aceste locații sunt esențiale pentru capacitatea strategică a SUA". În acest context, oficialii europeni se întreabă: "De ce ar trebui să mai continue SUA să beneficieze de aceste baze, dacă încearcă să ia teritoriul suveran al unui alt aliat NATO?"
Președintele francez Emmanuel Macron a fost unul dintre puținii lideri care a abordat public subiectul, afirmând: "Nu subestimăm declarațiile pe tema Groenlandei. Dacă suveranitatea unui stat european va fi fost lovită, efectele de tip domino ar fi fără precedent." Aceasta subliniază gravitatea situației și îngrijorarea Europei față de acțiunile lui Trump. De asemenea, un oficial francez a menționat că subiectul este extrem de delicat și că președintele cântărește cu atenție fiecare cuvânt.
Danemarca și Groenlanda au început discuții cu administrația Trump la Washington, dar nu s-au ajuns la un acord. Ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen, a declarat că "încă avem un dezacord fundamental", referindu-se la dorința lui Trump de a prelua Groenlanda. În acest context, diplomații europeni discută opțiuni de ripostă, inclusiv tactici de amânare, lobby la Washington, trimiterea de trupe aliate în Groenlanda și campanii publice de conștientizare în SUA. Unele voci mai radicale sugerează chiar confiscarea bazelor americane.
"Discuțiile se centrează pe ideea cum putem pune presiune și să le arătăm că 'Și voi aveți nevoie de noi, iar dacă faceți asta, vom răspunde într-un fel'. Însă, nimeni nu vrea să vorbească public despre aceste opțiuni", explică o sursă diplomatică. Cu toate acestea, Europa este reticentă să acționeze public din teama că SUA rămân un partener vital, în special în contextul securității Ucrainei. Oficialii recunosc că alianța transatlantică a devenit "toxică" sub Trump și că un răspuns ferm ar putea fi necesar.
În cadrul NATO, discuțiile despre o eventuală ripostă sunt în mare parte interzise, iar un diplomat a subliniat că utilizarea bazelor ca monedă de schimb ar putea duce la prejudicii reciproce. "Europa ar pierde și mai mult din garanțiile de securitate, iar SUA ar pierde cea mai valoroasă platformă operațională avansată", a adăugat acesta. Conform datelor din 2024, SUA au 31 de baze permanente și 19 amplasamente militare în Europa, fiind o parte esențială a Comandamentului European al Statelor Unite.
Ben Hodges a subliniat importanța acestor baze: "Europa poate contribui la salvarea NATO și a relației transatlantice cu Statele Unite, opunându-se SUA și nefiind doar un pion". Între timp, oficialii europeni continuă să observe cu îngrijorare planurile lui Trump privind Groenlanda, fără a pierde din vedere prioritățile actuale, cum ar fi securitatea Ucrainei. Aceștia știu că fără garanțiile de securitate americane, va fi imposibil să se descurajeze o eventuală agresiune din partea Rusiei.
Pe scurt, diplomații europeni se confruntă cu o provocare complexă, în care trebuie să găsească un echilibru între menținerea relației cu SUA și protejarea suveranității europene. Deși există pârghii disponibile, utilizarea lor necesită o analiză atentă a riscurilor și beneficiilor, mai ales într-un climat internațional atât de volatil.
În cele din urmă, strategia Europei va depinde de abilitatea sa de a negocia cu SUA în fața provocărilor emergente, fără a sacrifica valorile fundamentale ale suveranității și securității naționale.