Când fericirea înseamnă doar să-ți poți îngropa morții

Publicat: · Actualizat: · Timp de citire: 3 minute

Pe scurt

Familiile din Iran se confruntă cu cereri exorbitante pentru a-și recupera trupurile rudelor ucise în proteste, autoritățile impunând sume prohibitive. Aceasta situație evidențiază nu doar dificultățile financiare, ci și controlul narativului de către regimul iranian în fața tragediilor umane.

EN

Brief

Families in Iran are facing exorbitant fees to retrieve the bodies of their relatives killed during protests, highlighting both financial struggles and the regime's control over the narrative surrounding these tragedies. Reports indicate that security forces demand significant sums, making it nearly impossible for many families to bury their loved ones.

Când fericirea înseamnă doar să-ți poți îngropa morții
Sursa foto: mediafax.ro

Cereri exorbitante pentru trupuri

Când fericirea reprezintă subiectul principal al acestui articol. Familiilor persoanelor ucise în protestele din Iran li se cer bani mulți pentru a li se returna trupurile rudelor lor, pentru a fi înmormântate, relatează BBC, secția persană. Potrivit surselor, trupurile sunt păstrate în morgă și păzite, iar forțele de securitate nu le eliberează decât dacă se plătesc sume exorbitante, prohibitive pentru familiile iraniene. De exemplu, o familie a declarat că a fost solicitată o sumă de 5.000 de dolari, echivalentul a 700 de milioane de tomani (un toman = 10 riali).

Dreptul de a-ți îngropa morții a devenit o povară financiară imensă. La Teheran, familia unui muncitor sezonier kurd a fost informată că pentru a ridica trupul acestuia, forțele de securitate le-au cerut un miliard de tomani – 7.000 de dolari, o sumă extrem de prohibitivă pentru ei, având în vedere că un muncitor sezonier câștigă aproximativ 100 de dolari pe lună. Din această cauză, familia a fost nevoită să plece fără trupul fiului lor.

În unele cazuri, familiile au avut parte de o ușurare temporară. Spitalele au contactat rudele celor decedați pentru a le anunța să vină cât mai repede, înainte ca trupurile să fie ridicate de forțele de securitate. O femeie a povestit cum a aflat că soțul ei a murit la proteste și a fost sfătuită să vină imediat pentru a-i ridica trupul. Aceasta a venit cu cei doi copii la spital, a ridicat trupul soțului și l-a transportat în spatele unei camionete. „Am stat în spatele camionetei șapte ore, plângând tot timpul, lângă trupul lui, în timp ce copiii stăteau pe scaunele din față”, a relatat femeia, a cărei poveste a fost adusă în atenția publicului de o rudă din Londra, având în vedere interdicțiile impuse jurnaliștilor străini de autoritățile iraniene.

Alte mărturii cutremurătoare evidențiază mentalitatea autorităților iraniene, care încearcă să controleze narativul oricăror evenimente legate de proteste. Oficiul unei morgi din Behesht-e Zahra din Teheran a cerut unei familii care venise să-și ridice fiul să declare că acesta era membru al grupării paramilitare Basij și că a fost ucis de protestatari, ca o condiție pentru a le elibera trupul fără a le cere bani. Reprezentanții morgii au insistat ca familia să participe la un miting pro-guvernamental, prezentând trupul fiului ca fiind al unui martir. Familia a refuzat această condiție, iar trupul fiului a rămas la morgă.

Într-un alt caz, mai multe familii au fost nevoite să intre prin efracție într-o morgă pentru a-și recupera trupurile rudelor, păzindu-le câteva ore în curtea spitalului, până când au găsit ambulanțe private dispuse să le transporte. Situația este agravată de penele mari de curent și de întreruperile de internet, iar organizațiile pentru apărarea drepturilor omului nu au acces în țară, la fel ca jurnaliștii străini.

Jurnaliștii de la BBC Persia, de exemplu, au interdicție de a relata de la fața locului, ceea ce limitează informațiile disponibile despre aceste evenimente tragice.