Studii contestate și îndoieli
Studiile de mare impact care au constatat prezenţa microplasticului în organismul uman sunt acum contestate de către o parte a comunităţii ştiinţifice, care subliniază că descoperirile ar putea fi rezultatul contaminării probelor şi al unor rezultate false pozitive. Potrivit unui chimist, aceste constatări reprezintă o adevărată „bombă”, conform The Guardian. Studiile care au identificat microplastic şi nanoplastic în diverse organe, inclusiv creier, testicule şi placente, au fost preluate de mass-media din întreaga lume, însă impactul poluării cu plastic asupra sănătăţii umane rămâne un subiect de dezbatere intensă. Deşi poluarea cu plastic este omniprezentă în mediu, efectele specifice ale microplasticelor asupra sănătăţii nu sunt încă pe deplin înţelese. În acest context, cercetările recente au fost intensificate, dar rezultatele sunt acum contestate pe motive metodologice.
Particulele de micro- şi nanoplastic sunt extrem de mici, ceea ce le face greu de detectat prin tehnicile analitice actuale, mai ales în ţesutul uman. Conform unui expert în chimie, există îngrijorări că graba de a publica rezultatele, în special din partea unor grupuri cu experienţă analitică limitată, a dus la concluzii pripite şi la neglijarea unor verificări ştiinţifice esenţiale. News.ro a raportat că The Guardian a identificat şapte studii contestate, iar o analiză recentă a scos la iveală 18 studii care nu au ţinut cont de posibilele contaminări ale ţesuturilor umane.
Această controversă ridică întrebări importante în legătură cu reglementările viitoare care ar putea fi influenţate de dovezile eronate. Oamenii de ştiinţă avertizează că astfel de informaţii greşite pot conduce la politici ineficiente şi la o minimizare a preocupărilor legitime legate de poluarea cu plastic. În acelaşi timp, îndoielile cu privire la studiile de mare impact pun la îndoială înţelegerea actuală a microplasticelor în organismul uman.
Un exemplu recent este studiul publicat în februarie anul trecut, care a afirmat că microplasticul din creierul uman ar putea creşte rapid. Acest studiu, bazat pe analizele a zeci de autopsii între 1997 şi 2024, a fost ulterior contestat în noiembrie de către un grup de cercetători. Aceştia au subliniat probleme metodologice, inclusiv controale limitate ale contaminării şi lipsa verificărilor necesare pentru a asigura validitatea rezultatelor. Dr. Dušan Materić de la Centrul Helmholtz pentru Cercetări de Mediu din Germania a declarat că articolul în cauză este „o glumă”, sugerând că grăsimile din creier pot produce rezultate false pozitive pentru polietilenă, având în vedere că creierul conţine aproximativ 60% grăsime.
Prof. Matthew Campen, autorul principal al studiului, a recunoscut că ne aflăm într-o etapă timpurie de înţelegere a efectelor microplasticelor asupra sănătăţii umane. Deşi este conştient de criticile aduse studiului său, el susţine că multe dintre acestea sunt speculative. Campen a menţionat că laboratoarele îşi îmbunătăţesc continuu metodele de testare, dar criticile aduse studiilor existente sunt uneori bazate pe date insuficiente.
Controversa nu se limitează doar la studiul asupra creierului. Un alt studiu, care a raportat o asociere între microplasticul din plăcile arterelor carotide şi riscurile cardiovasculare, a fost criticat pentru lipsa unor probe martor. De asemenea, un studiu care a găsit microplastic în testiculele umane a fost contestat pe motive de validitate metodologică. Critici similare au fost aduse altor studii care au raportat prezenţa particulelor de plastic în sânge.
Roger Kuhlman, un chimist cu experienţă, a declarat că aceste îndoieli obligă comunitatea ştiinţifică să reevalueze cunoştinţele actuale despre microplastice. Dr. Frederic Béen de la Vrije Universiteit Amsterdam a subliniat că, deşi există linii directoare pentru analiza chimică, acestea nu sunt aplicate uniform în studiile despre microplastice, ceea ce duce la rezultate inconsistente.
O metodă frecvent utilizată, Py-GC-MS, pentru a detecta microplasticul a fost criticată pentru inadecvarea sa în identificarea unor tipuri de plastic din cauza interferenţelor persistente. Dr. Cassandra Rauert, chimist de mediu, a afirmat că multe dintre concentraţiile raportate sunt „complet nerealiste”, subliniind că particulele de dimensiuni nanometrice sunt cele care pot traversa barierele biologice.
Într-un studiu recent publicat în Deutsches Ärzteblatt, cercetătorii germani au declarat că nu există informaţii fiabile despre distribuţia microplasticelor în organism. Aceasta subliniază importanţa îmbunătăţirii calităţii măsurătorilor de microplastic în corpul uman, deoarece dovezile de calitate slabă pot duce la panică nejustificată în rândul populaţiei.
Rauert a subliniat că tratamentele care pretind că elimină microplasticele din sânge sunt „absurde” şi nu au suport ştiinţific, avertizând că acestea ar putea introduce chiar mai mult plastic în organism. Materić a adăugat că studiile insuficient de solide pot ajuta lobby-uri din industria plasticului să minimalizeze riscurile cunoscute ale poluării.
În concluzie, deşi există dovezi limitate privind prezenţa microplasticelor în organism, cercetătorii recomandă precauţii, inclusiv reducerea utilizării materialelor plastice în viaţa de zi cu zi. Este esenţială continuarea cercetărilor pentru a clarifica efectele microplasticelor asupra sănătăţii umane. În timp ce oamenii sunt îngrijoraţi de poluarea cu plastic, este important ca informaţiile să fie corecte pentru a evita panică nejustificată în rândul publicului.
Cercetătorii sunt de acord că, deşi microplasticele sunt omniprezente, există măsuri simple care pot fi adoptate pentru a reduce expunerea. De exemplu, filtrarea apei prin cărbune şi evitarea alimentelor încălzite în recipiente din plastic sunt recomandări utile.
De asemenea, continuarea studiilor riguroase este crucială pentru a înţelege mai bine impactul microplasticelor asupra sănătăţii noastre.