Profilul ministrului dorit de PSD
Consultantul politic Adrian Zăbavă a analizat, într-o intervenție pentru Ziare.com, modul în care Partidul Social Democrat își calibrează poziția într-un context de potențială tensiune politică, după dezvăluirile privind posibilul plagiat al ministrului Justiției, Radu Marinescu. „În acest moment, PSD așteaptă să vadă dacă există o reacție politică din partea celorlalți. Când spun ceilalți mă refer în principal la Ilie Bolojan, la președintele Nicușor Dan și la membrii din USR și din PNL. În funcție de reacția acestora, dacă va exista, atunci PSD se va replia. PSD va urmări dacă se va cere schimbarea ministrului sau dacă presiunea pusă pe ministrul Justiției prin acest subiect poate avea consecințe indirecte asupra altor chestiuni: de pildă negocierile din coaliție privind numirea noilor procurori-șefi, alegerea șefilor instituțiilor de forță, servicii de informații și așa mai departe. Cred că PSD, în momentul de față, e în expectativă și așteaptă să vadă dacă va apărea o presiune politică semnificativă din partea cuiva. Dacă nu — adică dacă Bolojan, Nicușor Dan și USR nu vor pune subiectul pe agenda publică ca pe o problemă de imagine sau de înlocuire a ministrului — atunci PSD nu are de ce să adopte o poziție ofensivă, atât timp cât subiectul poate fi depășit. Dar, dacă subiectul capătă miză politică, PSD se va replia cu siguranță”, a transmis consultantul.
Potrivit consultantului politic, discuția poate fi mult mai amplă decât declanșarea unor noi tensiuni în coaliție. „Situația depinde de foarte multe elemente. Nu e doar un caz de integritate, nici doar un conflict intern și nici doar un potențial nou conflict cu PSD — e o problemă complexă care afectează credibilitatea persoanei implicate și, implicit, a guvernului. Asta poate declanșa un nou conflict într-o coaliție care oricum e tensionată și poate influența decizii imediate la Ministerul Justiției. În plus, investigația Emilia Șercan vine într-un context complicat pentru justiția română, amplificat recent de documentarul Recorder, care a readus în prim-plan problemele sistemului judiciar. Prin urmare, nu putem vedea subiectul doar ca pe o confruntare Bolojan–PSD, discuția e mult mai amplă”, a continuat Adrian Zăbavă.
Referitor la capacitatea lui Sorin Grindeanu de a căuta un nou ministru al Justiției, dacă se va ajunge la demisia sau demiterea lui Marinescu, consultantul politic a descris portretul persoanei pe care PSD o va avea în vedere, dacă formațiunea va urmări bifarea acelor trăsături. „Alegerea domnului Marinescu a venit într-un anumit context politic și a urmărit un profil: un nume cu vizibilitate redusă, care să nu polarizeze. PSD și-a dorit control asupra Ministerului Justiției și a ales un candidat care nu atrage atenție publică — dovadă faptul că domnul Marinescu are vizibilitate scăzută în topurile publice”, a conchis acesta.
O investigație publicată de PressOne și semnată de jurnalista Emilia Șercan arată că mai mult de jumătate din teza de doctorat a ministrului Justiției, Radu Marinescu, conține pasaje preluate din alte lucrări fără indicarea sursei, fără ghilimele și fără respectarea normelor academice. Analiza, realizată pe textul tezei intitulate „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”, indică faptul că aproximativ 140 de pagini din totalul de 247 ale lucrării ar reprezenta texte copiate, ceea ce înseamnă peste 56% din conținut. Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009 la Universitatea din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru, precizează PressOne.
Potrivit investigației, cea mai consistentă sursă identificată este volumul „Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil”, publicat în 1998 de profesorul Florea Măgureanu. Din această carte ar proveni peste 60 de pagini reproduse aproape identic în teza ministrului, fără ca autorul original să figureze în bibliografie. În anumite pasaje ar fi fost copiată chiar și structura textului și notele de subsol, susține PressOne. O altă lucrare folosită masiv, conform investigației, este „Probele în procesul civil” de Maria Fodor (2006), din care ar proveni circa 26 de pagini incluse aproape literă cu literă în teza lui Marinescu. În plus, sursa citată semnalează prezența unor trimiteri de tip „op. cit.” către lucrări care nu fuseseră citate anterior, menționând această eroare ca un indiciu al copierii directe din sursa originală.
Trei dintre sursele cu pasaje copiate, mai arată analiza, sunt neincluse în bibliografia tezei. O a treia lucrare importantă menționată este „Probele în procesul civil” (1996) de Radu Dumitru și Dan Tudurache. Din aceasta ar proveni peste 50 de pagini folosite în teza ministrului fără citare, iar unele fraze ar fi fost doar ușor reformulate, păstrând identica succesiune a ideilor, conform PressOne.
PressOne mai notează că fragmente întinse au fost reproduse „fără ghilimele și fără indicarea autorilor originali” și că există exemple în care textul a fost preluat pe zeci de pagini consecutive.