Tensiuni și represiune
Proteste masive reprezintă subiectul principal al acestui articol. Iranul se confruntă cu cel mai amplu val de proteste din ultimii ani, într-un moment în care tensiunile economice, sociale și politice par să amenințe însăși stabilitatea regimului lui Ali Khamenei. Începând cu 28 decembrie 2025, mii de oameni au ieșit în stradă, inițial din cauza inflației ridicate și a prăbușirii monedei naționale, rialul iranian. Pe parcurs, protestele au devenit profund politice, cu cereri explicite de demitere a liderului suprem. Demonstrațiile au cuprins peste 100 de orașe și localități, un fenomen fără precedent. Ciocnirile cu forțele de securitate au dus la incendierea unor clădiri guvernamentale, iar autoritățile au blocat accesul la internet, pentru a controla fluxul de informații.
Punctul culminant a fost 8 ianuarie, când protestatarii, inspirați de apelul lui Reza Pahlavi — fiul ultimului șah al Iranului — au ieșit în număr și mai mare. Mulți îl consideră pe Pahlavi un simbol de unitate și un reper pentru o posibilă tranziție democratică. Opoziția estimează că milioane de persoane au participat la proteste, cel mai mare număr de la Revoluția Islamică din 1979, deși aceste cifre nu au putut fi verificate independent din cauza blocajului internetului. Potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, cel puțin 62 de persoane au fost ucise, sute rănite, iar peste 2.000 arestate de forțele de securitate.
Experții observă că protestele din prezent sunt mai ample decât cele anterioare, cu implicarea unor comunități rurale și a unor grupuri sociale diverse. Serhi Danilov, specialist la Asociația pentru Studii ale Orientului Mijlociu din Ucraina, apreciază că manifestațiile vizează înlăturarea completă a guvernului, nu doar ajustări superficiale. David Butter, expert la Chatham House, subliniază că regimul este slăbit, dar dispune în continuare de forțe de securitate puternice și de capacități de represiune semnificative. Alexander Palmer, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, avertizează că rezultatul depinde în mare măsură de modul în care forțele de securitate vor folosi violența și dacă aceasta va întări sau slăbi mișcarea de protest.
Președintele american Donald Trump a avertizat că Iranul „va fi lovit foarte puternic” dacă forțele regimului trag asupra protestatarilor, lăsând Washingtonului posibilitatea unei intervenții. Analiștii atrag însă atenția că o acțiune militară directă ar putea produce efecte neașteptate: fie fragilizarea regimului, fie consolidarea sprijinului intern pentru Khamenei, ca reacție la amenințarea externă.
Rusia, aliatul tradițional al Teheranului și principalul furnizor de armament, rămâne tăcută. Relația dintre cele două țări s-a consolidat în timpul războiului Rusiei împotriva Ucrainei, iar Iranul a livrat dronuri Shahed Moscovei. Cu toate acestea, experții subliniază că Rusia nu va interveni militar pentru a susține regimul. Experții notează că prietenia dintre cele două țări este tranzacțională: Moscova a refuzat să salveze regimul lui Bashar al-Assad sau pe Nicolas Maduro în trecut și este puțin probabil să facă excepție pentru Iran. O eventuală cădere a regimului ar afecta interesele Rusiei în regiune, inclusiv exporturile de arme și relațiile geopolitice, dar și economia sa, dacă Iranul ar decide să-și crească exporturile de petrol după relaxarea sancțiunilor.
Pe termen scurt, regimul lui Khamenei se confruntă cu un test major al stabilității sale.
Cât de mult va putea rezista în fața protestelor și dacă va ceda în fața cererilor de reformă sau va folosi violența pentru a menține controlul sunt întrebările care vor defini evoluția Iranului în următoarele săptămâni.