Cauze și implicații psihologice
Unii oameni reprezintă subiectul principal al acestui articol. Cercetătorii au venit la școala lui Dr. Chris Knowles din Anglia când acesta avea 18 ani pentru a desfășura un experiment. Ei voiau să vadă care dintre băutorii începători răspund cel mai mult la alcool și cine ar urma să dezvolte mai târziu probleme cu consumul. Au așezat două pahare de vodcă pentru fiecare elev pentru a le măsura reacția, își amintește Knowles. El a băut-o pe a lui și apoi a întins mâna și a consumat și cele două aparținând unei fete de lângă el, care nu era pasionată de alcool. Knowles, acum profesor de chirurgie la Queen Mary University din Londra și autor al unei noi cărți despre știința consumului excesiv de alcool, spune că mai târziu a urmat tratament pentru tulburarea consumului de alcool. Cercetările au arătat că nici o cantitate de alcool nu este benefică pentru inimă sau creier.
În ciuda acestor constatări și a consecințelor personale pentru unii băutori, consumul excesiv de alcool este destul de comun: 17% dintre adulții din SUA raportează episoade de consum excesiv, potrivit Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA. Descriindu-și perioada de băut ca „10 ani de distracție, apoi 10 ani de distracție cu consecințe negative și încă 10 ani doar cu consecințe negative”, Knowles investighează în noua sa carte, Why We Drink Too Much: The Impact of Alcohol on Our Bodies and Culture (De ce bem prea mult: Impactul alcoolului asupra corpului și culturii noastre), atractivitatea alcoolului.
Răspunsul scurt: „Pentru că e distractiv și pentru că învățăm că se întâmplă lucruri bune când o facem, sau cel puțin credem că s-au întâmplat”, spune Knowles. Răspunsul lung oferă explicații despre de ce unii oameni se luptă mai mult decât alții și de ce continuă să bea, chiar și atunci când este evident că efectele pozitive nu apar.
Când își amintește de prietenii din primele zile de băut, mulți dintre ei consumau mai puțin decât el – dar știa și pe cineva care bea mult mai mult și nu a avut probleme, spune Knowles. Același lucru se poate întâmpla și în cercul tău de prieteni. Nu există întotdeauna o corelație directă între cei care beau cel mai mult și cei care vor dezvolta probleme, spune Knowles. Cât bei și relația ta cu alcoolul depind de mulți factori, inclusiv de mediu, biologie și psihologie.
Alcoolul stimulează unele dintre aceleași zone ale creierului asociate cu plăcerea ca atunci când cauți nevoi esențiale precum mâncarea sau relațiile, explică Knowles. Însă alcoolul are și efecte negative. „Cu cât bei mai mult, cu atât stimulezi neurotransmițătorii de stres și devii nefericit când nu bei”, spune Dr. George Koob, directorul Institutului Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism. „E ca și cum ai săpa o groapă și ai bea pentru a o umple. Dar, din păcate, de fiecare dată când încerci să o umpli prin băut, groapa devine și mai adâncă.”
Este ușor să presupui că unii oameni sunt pur și simplu „programați” fiziologic să bea și să le spună creierul „Mai mult, acum” – ca tânărul Knowles cu vodca. Există adevăr în această idee, deoarece fiziologia unor oameni reacționează mai bine la alcool, explică Dr. Danielle Dick, director al Rutgers Addiction Research Center și profesor de psihiatrie la Rutgers Robert Wood Johnson Medical School. Însă factorul fiziologic nu este întreaga poveste. O mare parte din biologia consumului problematic are de-a face cu modul în care creierul unei persoane procesează recompensele și riscul, spune Dick. Alcoolul este recompensator în creier, iar dacă un creier este „programat” să caute multe recompense și să se îngrijoreze mai puțin de riscuri, persoana respectivă este mai predispusă să dezvolte un tipar de consum tot mai mare.
Oamenii beau – mai ales după ce nu se mai simt bine – și din motive psihologice. Persoanele cu ADHD, tulburare bipolară, schizofrenie sau PTSD au un risc crescut de abuz de substanțe, spune Knowles. Trăsături psihologice precum neuroticismul, stima de sine scăzută, anxietatea și depresia cresc, de asemenea, riscul. Cei care beau doar pentru distracție nu dezvoltă de obicei dependență, dar motivele pentru care oamenii beau pot face o mare diferență. Mulți consumă alcool pentru a-și crește încrederea, performanța sau pentru a ușura stresul, tristețea sau amintirile dificile. „Dacă băutul este o soluție, ai pierdut deja”, spune Knowles.
Toleranța nu înseamnă doar câte băuturi poți consuma și încă poți conversa sau merge drept. Înseamnă și câte băuturi trebuie să bei pentru a obține aceeași stare de bine sau alinare, spune Koob. Cu cât bei mai mult, cu atât ai nevoie să bei mai mult pentru același efect. „Nu există doar două tipuri de băutori – cei cu probleme și cei fără – spune Dick. Există mai multe trepte: de la cei care nu beau deloc, cei care beau ocazional, până la cei cu tulburare clinică de consum de alcool, ușoară, moderată sau severă.
Între acestea sunt cei numiți „băutori din zona gri” – nu e o definiție medicală, ci o recunoaștere a unui tipar nesănătos de consum. Nu au pierdut relații sau nu au probleme de sănătate, dar poate nu funcționează la capacitatea maximă”, explică Knowles.
Reducerea consumului poate aduce beneficii pentru sănătate, spune Dick. Schimbarea relației cu alcoolul trebuie să înceapă cu o perioadă de abstinență, sugerează Knowles. Provocări precum „Dry January” sunt oportunități bune pentru a reflecta asupra rolului alcoolului. Educația despre efectele consumului, implicarea în activități sociale fără alcool și abordarea problemelor psihologice suprimante sunt pași importanți. Pentru băutorii din „zona gri”, acest lucru poate însemna să citească despre sobrietate, să gestioneze stresul și să găsească noi modalități de socializare.
Deși alcoolul apare peste tot, în general oamenii beau mai puțin decât generațiile anterioare, mai ales tinerii. Odată cu această scădere, a crescut cultura mocktail-urilor și a băuturilor non-alcoolice. Pentru cei cu tulburare clinică de consum de alcool, grupurile de suport, centrele de tratament și resursele medicale de detoxifiere pot fi esențiale, scrie cnn.com. Cheia, însă, este să-ți recalibrezi modul în care creierul primește recompensele și să gestionezi stresul care motivează consumul de alcool, nu doar să încerci să reduci băutul, spune Knowles.
„Majoritatea celor care îți arată cu mândrie insigna de 35 de ani de sobrietate vor spune că este un efort pe viață”, spune Koob.