Impactul acordului comercial
Cel mai mare acord comercial din istoria Europei a primit în sfârșit undă verde vineri, 8 ianuarie 2026, după 25 de ani de negocieri, relatează POLITICO. Statele UE au susținut în cele din urmă acordul cu blocul Mercosur — deschizând calea pentru crearea unei zone de liber schimb care va acoperi peste 700 de milioane de persoane din Europa și America Latină. Acordul, care așteaptă aprobarea Parlamentului European, va elimina peste 90% din taxele vamale pentru exporturile UE. Consumatorii europeni vor putea mânca carne de vită hrănită cu iarbă din pampasul argentinian. Șoferii brazilieni vor vedea scăderea taxelor de import pentru automobilele germane. În ceea ce privește impactul economic, acesta pălește în comparație cu bătăliile epice purtate pe marginea acordului: Comisia Europeană estimează că până în 2040 acesta va adăuga 77,6 miliarde de euro (sau 0,05%) economiei UE. Ca în orice acord, există câștigători și perdanți. POLITICO trece în revistă cine desface Malbec-ul și cine, dimpotrivă, plânge în paharul de Bordeaux.
Câștigători Giorgia Meloni, Prim-ministrul Italiei, a reușit din nou. Giorgia Meloni a simțit încotro bat vânturile politice și a obținut abil concesii de ultim moment pentru fermierii italieni, după ce a amenințat că va sprijini opoziția Franței față de acord. Rezultatul? În schimbul sprijinului său, Roma a obținut garanții pentru piața agricolă și promisiuni de finanțare suplimentară pentru agricultură din partea Comisiei Europene — câștiguri pe care guvernul le poate prezenta alegătorilor de acasă. Totodată, Meloni a ales din nou tabăra câștigătoare, apărând ca un jucător de echipă în ciuda blocajului de ultim moment. Per ansamblu, încă o cunună de lauri pentru Roma.
Industria auto germană nu a avut prea multe motive de bucurie în ultima vreme, însă Mercosur oferă în sfârșit un prilej de sărbătoare. Celebrul sector auto german va avea acces mai facil la consumatorii din America Latină. Tarifele mai mici înseamnă, toate celelalte fiind egale, vânzări mai mari și profituri sporite pentru companii precum Volkswagen și BMW. Există însă și unele condiții. Tarifele actuale, de 35%, nu vor fi eliminate dintr-odată. La cererea Braziliei, care are propria industrie auto, eliminarea barierelor comerciale va fi etapizată. Vehiculele electrice vor beneficia de tratament preferențial — un domeniu în care Europa a rămas în urmă.
Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a declarat că Mercosur este o victorie cu gust dulce-amar. De când a bătut palma cu liderii Mercosur în urmă cu peste un an, echipa sa a făcut eforturi considerabile pentru a satisface cerințele scepticilor și pentru a construi majoritatea calificată necesară, care s-a materializat în cele din urmă vineri. Se anunță un tur al victoriei săptămâna viitoare, când șefa Comisiei va merge în Paraguay pentru a semna acordul. Pe plan internațional, acordul contribuie la consolidarea poziției Bruxelles-ului într-un moment în care blocul pare un dinozaur greoi, constant depășit de SUA și China. Un acord comercial de asemenea amploare demonstrează că ordinea internațională bazată pe reguli, atât de dragă UE, este încă vie — chiar dacă SUA au dus un lider sud-american în lanțuri.
Costul a fost însă foarte mare. Von der Leyen a trebuit să promită fermierilor europeni subvenții de 45 de miliarde de euro, revenind asupra eforturilor de a limita sprijinul agricol în bugetul UE și de a investi mai mult în inovare și creștere.
Fermierii europeni sunt îngrijorați de impactul acordului. Potrivit unor surse, tone de produse sud-americane vândute la prețuri de dumping par gata să-i alunge pe fermierii francezi sau polonezi de pe pământurile lor. Acordul prevede cote stricte pentru categorii precum carnea de vită sau de pasăre. În practică, fermierii latino-americani vor putea exporta echivalentul a doar câteva piepturi de pui per cetățean european pe an. În același timp, acordul recunoaște protecții speciale pentru producătorii europeni de produse de nișă, precum parmezanul italian sau vinul francez, care pot beneficia de extinderea pieței. La acestea se adaugă cele 45 de miliarde de euro în subvenții pentru fermieri, iar concluzia este greu de evitat: în ciuda protestelor cu tractoare și a luptelor cu bălegar din centrul Bruxelles-ului, acordul nu miroase chiar atât de rău.
Pierzători Emmanuel Macron, președintele Franței, nu s-a opus mai ferm acordului comercial decât prin protestele sale. Sub o presiune politică internă enormă, a respins constant înțelegerea. Nu este de mirare că Franța s-a alăturat Poloniei, Austriei, Irlandei și Ungariei în votul eșuat împotriva Mercosur. Macron, care consumă prim-miniștri într-un ritm rezervat altădată cazurilor politice problematice, a avut puține victorii în ultima perioadă. Sabotarea acordului sau măcar amânarea lui ar fi fost dovada că președintele francez aflat la final de mandat mai are încă influență pe scena europeană.
Donald Trump, la rândul său, ar putea considera acordul ca un eșec al politicii sale comerciale. Acordul Mercosur demonstrează că Europa dispune de suficientă „putere soft” pentru a coopera constructiv cu parteneri care împărtășesc aceleași valori — dacă știe să o folosească inteligent.
China, pe de altă parte, a reușit să își extindă exporturile către America Latină în deceniile în care UE negocia acordul. Acordul UE–Mercosur oferă Europei șansa de a recupera din cota de piață, mai ales în sectoare competitive precum auto, utilaje și aviație. Totodată, acordul consolidează poziția UE în domeniul investițiilor directe, unde companiile europene încă îi depășesc pe concurenții chinezi. Din punct de vedere politic, China a reușit parțial să atragă țări precum Brazilia departe de pozițiile occidentale.
Pădurea amazoniană este, din păcate, marele perdant pe termen lung. Acordul include măsuri obligatorii împotriva defrișărilor ilegale, dar realitatea economică este crudă: cererea crescută de carne de vită argentiniană și braziliană pune o presiune imensă pe ecosistemele tropicale. Criticii avertizează că, în lipsa unor mecanisme de control extrem de riguroase, prețul acestui comerț liber ar putea fi plătit cu plămânul verde al planetei.
În concluzie, acordul UE-Mercosur marchează un moment crucial pentru România, care se află la o răscruce între ambițiile sale industriale și realitățile agriculturii locale. Deși industria auto ar putea beneficia de eliminarea tarifelor vamale, fermierii români se tem de o concurență neloială din partea produselor sud-americane, ceea ce ar putea duce la falimente și pierderi de locuri de muncă.
Acordul subliniază necesitatea unei strategii clare pentru protejarea agriculturii autohtone și asigurarea unui comerț echitabil.