Dezinformare sau gest de respect?
Relația dintre Administrația Prezidențială și presa a atins un nou punct critic în debutul anului 2026, generând un scandal de proporții ce pune sub semnul întrebării credibilitatea oficială a României în raport cu partenerii externi. Scandalul escortei a început de la o postare aparent festivistă a președintelui Nicușor Dan, care a pretins că aeronava militară Spartan în care se afla a fost însoțită de avioane F-18 elvețiene ca gest de mulțumire pentru transportul victimelor unui incendiu din Crans-Montana. Pe 7 ianuarie 2026, la ora 20:18, președintele Nicușor Dan anunța pe rețelele de socializare revenirea în țară după o deplasare la Paris. Mesajul său era însoțit de fotografii cu două avioane de vânătoare F/A-18 Hornet ale Forțelor Aeriene Elvețiene, președintele afirmând categoric că prezența acestora a fost un „gest de apreciere” pentru sprijinul umanitar acordat de România statului elvețian.
Informația a fost rapid preluată de canalele de presă și susținută oficial de ministrul Apărării, Radu Miruță, care a întărit ideea unui „semn de mulțumire și de respect” din partea elvețienilor. Totuși, această variantă „eroică” a evenimentelor a fost rapid demontată de jurnalistul de investigații Patrick André de Hillerin. Jurnalistul a contactat oficial Ministerul Apărării din Elveția pentru a verifica scopul real al escortării. Răspunsul oficial primit de la Mathias Volken, purtător de cuvânt al Armatei Elvețiene, a fost unul tehnic și lipsit de orice nuanță diplomatică sau de „recunoștință”. Conform acestuia, aeronava românească a făcut obiectul unei „live mission” – o procedură de rutină prin care aviația elvețiană verifică prin sondaj dacă datele din cererea de autorizare diplomatică (tipul aeronavei, ruta, înmatricularea) corespund cu realitatea din spațiul aerian.
Mathias Volken a precizat că Elveția efectuează anual aproximativ 200 de astfel de misiuni aleatorii, iar zborul în care se afla Nicușor Dan a fost pur și simplu una dintre ele. Practic, oficialul elvețian a confirmat că nu a fost vorba de un gest special, ci de o procedură standard de poliție aeriană. În loc de o clarificare a situației, președintele Nicușor Dan a reacționat printr-o postare nervoasă la ora 00:53, noaptea. Acesta a publicat o înregistrare audio a conversației dintre pilotul român și controlorul de trafic din Zürich, susținând că pilotului i s-ar fi comunicat decizia de escortare ca semn de recunoștință. Dan a acuzat presa de un „nivel inadmisibil de dezinformare” și a etichetat dezvăluirile jurnalistului drept un „atac la adresa imaginii țării”.
“Este inadmisibil nivelul de dezinformare la care a ajuns o parte a presei române. Am respectat întotdeauna și voi continua să respect jurnalismul onest, chiar și atunci când acesta m-a criticat. Însă a-l acuza pe Președintele României de minciună în legătură cu un gest simbolic de respect al unui alt stat reprezintă un atac la adresa imaginii și credibilității țării noastre”, spune Nicușor Dan într-o postare pe Facebook. Analiștii observă că stilul comunicării prezidențiale din acest incident aduce aminte de ieșirile lui Traian Băsescu, postarea nocturnă și tonul acuzator nefiind conforme cu prestanța așteptată de la un șef de stat. Mai mult, dacă pilotul a fost într-adevăr informat eronat, disfuncționalitatea de comunicare pare să fi venit din partea unor surse elvețiene sau interne, nu de la jurnalistul care a reprodus exact spusele purtătorului de cuvânt al Armatei Elvețiene.
Un alt punct sensibil al scandalului este afirmația anterioară a lui Nicușor Dan, făcută chiar din aeronava Spartan, conform căreia ar fi fost „deconectat de țară” timp de 4 ore și jumătate pe durata zborului. Această declarație a fost catalogată drept o problemă gravă de securitate națională, dacă ar fi adevărată, sau o dezinformare care afectează imaginea Armatei Române, în cazul în care sistemele de comunicații ale Spartanului erau funcționale. Jurnalistul Patrick André de Hillerin a subliniat contradicția: în timp ce președintele susține că a fost „deconectat”, Administrația Prezidențială invocă „surse oficiale” care spun că pilotul a primit mesaje de curtoazie de la elvețieni. Jurnalistul a revenit cu o a doua adresă către oficialitățile elvețiene, cerând clarificări despre motivele pentru care președintele român furnizează informații neconfirmate de armata elvețiană și cine i-a oferit acestuia varianta „Crans-Montana”.
Scandalul lasă în urmă o „concluzie amară”: încercarea de a „gonfla importanța planetară” a președintelui prin folosirea unei tragedii umane, morții din incendiul de la Crans-Montana. Între realitatea tehnică a celor 200 de misiuni anuale de rutină ale Elveției și nevoia de imagine a echipei prezidențiale, discrepanța este uriașă, iar miza este minoră. Dar cu această ocazie, Nicușor Dan va afla că este greu să învingi într-un război cu presa.
Mai bine te declari învins, decât să continui.