Ritualuri de purificare
Boboteaza și Sfântul Ion marchează, în calendarul ortodox, finalul sărbătorilor de iarnă și începutul unui nou ciclu al vieții. În această zi ritualurile străvechi legate de apă, purificare, noroc, sănătate și fertilitate sunt păstrate cu sfințenie în multe zone ale țării. Numele de Bobotează este legat de botezul Mântuitorului Iisus Hristos în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul și de arătarea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu. De aceea, sărbătoarea este considerată o epifanie, iar momentul sacru este dublat, în plan popular, de numeroase ritualuri menite să asigure protecție, sănătate și belșug pentru anul care începe.
În multe zone ale țării, Ajunul Bobotezei, prăznuit pe 5 ianuarie, este considerat „zi de sec”, fiind ținut post aspru sau chiar post negru. Gospodinele pregătesc însă mâncărurile „de dulce” pentru a doua zi și împodobesc casele în așteptarea preotului cu Iordanul. Momentul central al sărbătorii este sfințirea apei și stropirea gospodăriilor cu agheasmă mare. Preotul intră în fiecare casă, cântând troparul „În Iordan, botezându-te, Doamne”, iar gazdele sărută crucea și sunt stropite cu apă sfințită, considerată tămăduitoare și aducătoare de noroc.
Agheasma este păstrată tot anul și folosită pentru vindecarea bolilor, alungarea răului și protejarea casei. Până la sosirea preotului, nimeni nu se atinge de mâncare. După sfințirea mesei, o parte din bucatele sfințite sunt date animalelor din gospodărie, pentru sănătate și spor. În unele sate, preotul era invitat să se așeze pe o laviță sub care se puneau boabe de porumb și busuioc, gesturi simbolice pentru rod bogat și noroc în dragoste.
Spre exemplu, în Maramureș, grajdurile sunt afumate cu tămâie, iar copiii înconjoară casa cu colaci și lumânări aprinse, strigând formule rituale pentru belșug. Tot aici, dar și în alte zone, se taie o cruce mare de gheață la râu, în jurul căreia are loc slujba de sfințire a apei. De asemenea, în localitățile și orașele de pe malul apelor, preotul aruncă o cruce în râu, iar bărbații se aruncă în apa rece pentru a o recupera, gest considerat aducător de sănătate și noroc.
Boboteaza este asociată cu numeroase credințe populare: nu se spală haine timp de nouă zile, nu se dau lucruri cu împrumut, iar certurile sunt interzise. Se spune că animalele vorbesc la miezul nopții și că pomii încărcați de promoroacă vestesc un an bogat. Totodată, Boboteaza este considerată o zi favorabilă pentru aflarea ursitului. Fetele foloseau diverse metode: busuioc pus sub pernă, pari legați cu fir roșu, oglinzi și lumânări aprinse sau boabe de porumb aruncate pe vatră. Toate aceste ritualuri aveau rolul de a prevesti norocul în dragoste și căsnicie.
Pe 7 ianuarie este prăznuit Sfântul Ioan Botezătorul, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai românilor. Ziua de 7 ianuarie trebuie să fie neapărat una veselă, deoarece se crede că cine nu se bucură de Sfântul Ion va fi trist tot anul. În Transilvania este cunoscut obiceiul „Udatul Ionilor”, când sărbătoriții sunt purtați cu alai până la râu și stropiți cu apă, ca ritual de purificare. De asemenea, în această zi sunt răspândite și alte tradiții, precum „Iordănitul” și „Cumetria Femeilor”.
Iordănitorii, cete de tineri sănătoși și viguroși, colindă satul stropind oamenii cu apă sau agheasmă, urându-le sănătate și belșug. Uneori, oamenii sunt luați în brațe și amenințați că vor fi aruncați în apă dacă nu oferă daruri. Cumetria femeilor, cunoscută și ca Tontoroiul, este un ritual de integrare a tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite.
Păstrat în Maramureș și în sud-estul țării, obiceiul presupune petreceri exclusiv feminine, cu multă mâncare, băutură, cântec și dans, dar și ritualuri de udare cu apă.