Iernile extreme și efectele lor
Iernile din ultimii ani au fost blânde, cu temperaturi chiar peste limita perioadei. Lucrurile nu au stat însă întotdeauna așa în România. Ultima iarnă geroasă a fost cea din 2011-2012, când temperaturile au ajuns până la minus 30 de grade, relatează Adevărul. Cele mai mici temperaturi au fost înregistrate însă în 1929 și 1942. Această iarnă a adus cea mai mică temperatură întregistrată vreodată în România: -38,5 grade, la Bod, în județul Brașov, pe 25 ianuarie 1942. În ianuarie 1942, temperaturi sub -30°C au fost înregistrate simultan în multe regiuni. Iarna lui 1941-1942 este considerată cea mai rece din istoria României și printre cele mai friguroase din întreaga Europă estică și centrală. Afectarea economiei, transporturilor și vieții de zi cu zi a fost dramatică: trenurile au stagnat, sursele de încălzire au fost suprasolicitate, iar rețelele electrice au cedat frecvent. Contextul celui de-Al Doilea Război Mondial a amplificat efectele dramatice ale gerului.
Nu departe ca intensitate a frigului a fost iarna 1928-1929, cea mai geroasă din perioada interbelică. Atunci, un val de aer polar a cuprins România și a dus la temperaturi de până la -38°C pe vârful Omu, pe 10 februarie 1929. A fost iarna în care Dunărea a înghețat aproape complet, iar gerul a fost combinat cu ninsori masive și izolare prelungită a localităților. Iarna grea a dus la tragedii de nedescris. Presa vremii consemna că, la Buzău, în februarie 1929, o familie întreagă a fost găsită moartă în casă de frig: „Mamă, tată și 12 copii au căzut pradă morții din cauza puternicului ger”. Din cauza temperaturilor extreme, poșta și telecomunicațiile nu au funcționat mai bine de o săptămână, iar alegerile parțiale pentru Cameră și Senat, fixate pentru data de 20 februarie, au fost amânate pentru 17 aprilie.
Iarna din 1954 rămâne o legendă pentru cantitatea de zăpadă, nu doar pentru frig. În februarie 1954, viscole repetate și ninsori abundente au dus la straturi de zăpadă de peste 5 metri în sud-estul României, cu vânt de 126 km/h măsurat la București. Gerul a fost accentuat de viscol, iar trenurile și drumurile au fost blocate zile întregi, punând la încercare atât autoritățile, cât și comunitățile locale. "La mine în curte zăpada ajunsese aproape la 2 metri, la fel ca pe stradă, unde practic nu se mai putea circula. Lumea a rămas fără pâine până când a intervenit armata cu tancurile și au curățat bulevardele de omăt", povestea pentru Historia Valentin Ștefănuț, care avea în acea iarnă 12 ani și locuia în București. Deszăpezirea s-a făcut atunci inclusiv cu tancurile.
Iarna 1962–1963 este una dintre cele mai reci din istoria modernă a României, cu numeroase recorduri regionale. Este adesea descrisă de climatologi drept cea mai lungă iarnă geroasă a secolului XX, pentru că gerul a început încă din decembrie 1962 și a persistat până spre finalul lunii martie 1963. Agricultura a fost puternic afectată, pentru că solul a înghețat pe adâncimi mari. În mediul rural, oamenii povesteau că „pământul suna a gol când era lovit cu târnăcopul”. În alte țări a fost și mai rău. În vestul Europei, iarna 1962-1963 a fost considerată cea mai rece din ultimii 200 de ani, iar Marea Britanie a avut râuri înghețate și porturi blocate.
În ianuarie 1985, valul de aer polar a dus Miercurea Ciuc: -38,4°C — una dintre cele mai scăzute valori măsurate după 1942. În București și alte orașe mari, temperaturile au coborât frecvent sub -25°C, iar sistemele de încălzire au fost suprasolicitate. Oamenii își amintesc de clădiri reci, conducte înghețate și străzi îngropate în zăpadă. Școlile și unele instituții publice au fost închise temporar.
Iarna 2012 rămâne una dintre cele mai geroase perioade recente din România. În unele zone s-au înregistrat temperaturi de sub -30°C. Ninsori abundente, adesea combinate cu vânt puternic, au creat troiene de zăpadă chiar și de doi metri în nordul și estul țării, iar drumurile locale și autostrăzile au fost blocate temporar.
Cel mai rău a fost în județul Buzău, unde peste o sută de localități au rămas izolate din cauza zăpezii, fără curent, apă sau alimente.