Explicațiile Curții de Apel
În urma criticilor apărute în spațiul public legate de termenele foarte scurte stabilite în unele dosare de contencios administrativ înregistrate în perioada sărbătorilor, inclusiv cel privind contestarea numirii lui Dacian Dragoș ca judecător la Curtea Constituțională, Curtea de Apel București (CAB) arată că soluționarea rapidă nu a fost o alegere arbitrară, ci o consecință a procedurilor de urgență prevăzute de lege.
Într-o informare publică din 4 ianuarie, Curtea de Apel București arată că „fixarea unor termene scurte de judecată nu a reprezentat o opţiune discreţionară, ci o obligaţie legală, impusă de natura cauzelor şi de termenele imperative stabilite de lege”, subliniind că există categorii de dosare pentru care legiuitorul a prevăzut soluționarea „de urgență și cu precădere”.
Conform instanței, printre aceste cauze se află și cererile de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea 554/2004, unde „cererile de suspendare (…) se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu termene apropiate, stabilite în considerarea efectelor imediate ale actului administrativ contestat”, întrucât actul atacat produce consecințe imediat de la intrarea în vigoare.
CAB insistă că termenele considerate „scurte” sunt stabilite prin lege, nu „aranjate”, arătând că „în cauzele (…) legiuitorul a instituit proceduri cu caracter de urgenţă şi termene procedurale foarte scurte”. Instanța invocă și alte exemple, precum cauzele de custodie publică sau ordonanța președințială, pentru a evidenția că, în anumite situații, termenele pot fi fixate chiar de la o zi la alta.
Curtea de Apel București arată că, în dosarele care vizează suspendarea actelor administrative, termenele „au fost fixate între 5–10 zile” și sunt „justificate de efectele imediate ale actului administrativ și de caracterul «de urgență și cu precădere» prevăzut expres de art. 14”. Instanța menționează, totodată, că a acordat intervale similare și în alte cauze, indicând în acest sens mai multe numere de dosar.
În finalul informării, CAB mai arată că, în intervalul 5–9 ianuarie 2026, „cu zilele de 6 şi 7 ianuarie libere, au fost acordate termene pentru 7 astfel de dosare apreciate ca urgente” și reamintește că „judecătorii sunt independenţi şi îşi exercită atribuţiile exclusiv în temeiul legii”.
Explicațiile instanței apar în contextul relatărilor din presă privind un dosar în care se solicită suspendarea decretului prezidențial de numire a lui Dacian-Cosmin Dragoș ca judecător al Curții Constituționale, cerere înregistrată la finalul lunii decembrie și programată pentru judecată la început de ianuarie.
Miza juridică a cauzei vizează suspendarea temporară a efectelor Decretului nr. 774 din 8 iulie 2025, prin care Dacian-Cosmin Dragoș a fost numit judecător CCR pentru un mandat de nouă ani, începând cu 13 iulie 2025.
Avocata Silvia Uscov susține că numirea ar încălca cerința constituțională privind vechimea de minimum 18 ani „în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior”. Aceasta afirmă că Dragoș „a predat la o Facultate de Drept doar aproximativ 3 ani și jumătate”, iar restul activității sale didactice nu s-ar încadra în noțiunea de „învățământ juridic superior”, în sensul strict al Constituției.
Cerința invocată în litigiu este prevăzută explicit de Constituție și reluată în prezentările instituționale ale CCR: judecătorii Curții trebuie să aibă „pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior”.
Dezbaterea privind profilul lui Dragoș nu este nouă. Încă din iulie 2025, G4Media relata că „juriști consultați” ridicau semne de întrebare, întrucât activitatea didactică principală s-ar fi desfășurat la o facultate de științe politice/administrație publică, nu la o facultate de drept, ceea ce ar face discutabilă încadrarea în noțiunea de „învățământ juridic superior” folosită de Constituție.
Dincolo de aceste critici, Dragoș a respins public acuzațiile. Citat de HotNews, el a declarat că „nu există dubii” privind îndeplinirea condițiilor legale și că demersul judiciar ar fi introdus „într-un moment vădit strategic”.
Dacă CAB ar admite cererea de suspendare, efectul ar fi, în principiu, înghețarea temporară a efectelor decretului – o măsură provizorie, tipică procedurii de la art. 14 din Legea 554/2004, care se acordă „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”.
Pe plan instituțional, o astfel de decizie ar crea o criză de legitimitate. Un judecător deja instalat ar fi scos, chiar și temporar, din circuit, iar orice act jurisdicțional la care ar participa în perioada de incertitudine ar putea fi contestat și ar rămâne sub presiunea unei neîncrederi publice sporite.
Litigiul apare într-un context încărcat, inclusiv cu decizia așteptată pe 16 ianuarie privind pensiile magistraților.