Transformare urbană radicală
Relocarea orașului reprezintă subiectul principal al acestui articol. Mii de locuitori sunt relocați în Kiruna, cel mai nordic oraș al Suediei, aflat la aproximativ 145 de kilometri nord de Cercul Polar. Mutarea are loc din cauza tasării solului provocate de extinderea celei mai mari mine subterane de minereu de fier din lume. Efectele cererii tot mai mari de materii prime în Europa se resimt până în nordul extrem al Suediei. Kiruna, un oraș fondat în urmă cu 125 de ani în jurul exploatărilor miniere, trece printr-o transformare urbană considerată una dintre cele mai radicale la nivel global. Procesul de relocare este realizat treptat, pe parcursul mai multor decenii, către o nouă locație situată la aproximativ trei kilometri est de centrul vechi. Acest proces ar urma să fie finalizat în jurul anului 2035. Potrivit datelor companiei de stat LKAB, care operează mina de minereu de fier, orașul s-a dezvoltat inițial pentru a susține activitățile miniere, dar astăzi este, de asemenea, un centru important pentru industria spațială europeană.
Deși relativ mică la scară globală, LKAB joacă un rol esențial în Europa, furnizând aproximativ 80% din minereul de fier extras în Uniunea Europeană. Recent, compania a anunțat descoperirea unuia dintre cele mai mari zăcăminte cunoscute de pământuri rare din Europa, resurse esențiale pentru tranziția verde. Relocarea Kirunei se confruntă cu numeroase provocări politice, economice și de mediu. Atât autoritățile locale, cât și compania minieră au solicitat sprijin financiar suplimentar din partea statului suedez și acces la mai mult teren pentru construcții. Există, de asemenea, îngrijorări legate de impactul asupra comunității indigene Sami, în special asupra creșterii renilor și a culturii tradiționale.
Planurile de mutare au fost anunțate pentru prima dată în 2004, însă proiectul a atras atenția internațională în august 2025, când celebra biserică din Kiruna, construită din lemn și veche de 113 ani, a fost mutată integral într-o operațiune de inginerie complexă, desfășurată pe parcursul a două zile. În aceeași perioadă, LKAB a anunțat că extinderea minei va necesita relocarea suplimentară a aproximativ 6.000 de persoane și 2.700 de locuințe. Compania estimează costuri de compensare de circa 22,5 miliarde de coroane suedeze în următorii zece ani. Potrivit LKAB, proprietarilor li se oferă valoarea de piață a locuințelor, plus un supliment de 25%, sau posibilitatea construirii unei case noi. Majoritatea celor afectați au ales această a doua opțiune.
Una dintre dificultăți, spun oficialii, este lipsa terenurilor disponibile. Statul suedez deține cea mai mare parte a pământului de deasupra Cercului Polar, iar achiziționarea acestuia implică negocieri complicate, inclusiv cu sectorul apărării și cu reprezentanții activităților tradiționale de creștere a renilor. Autoritățile locale descriu mutarea orașului drept un proiect de amploare, cu potențial de a aduce beneficii pe termen lung nu doar locuitorilor, ci și Europei, prin asigurarea accesului la materii prime strategice. „Este un conflict major între municipalitate și compania minieră, dar și între municipalitate și guvern”, spune Mats Taaveniku, președintele consiliului municipal din Kiruna. El susține că este nevoie de sprijin politic și financiar mai puternic atât din partea guvernului suedez, cât și a Uniunii Europene.
UE a inclus recent zăcământul de pământuri rare descoperit de LKAB pe lista proiectelor strategice, în cadrul legislației privind materiile prime critice, care urmărește ca, până în 2030, 40% din necesarul anual al blocului comunitar să fie acoperit din producția internă. Pentru mulți locuitori, mutarea este dificilă din punct de vedere emoțional. „Unii sunt triști pentru că pierd locuri pline de amintiri, case în care au trăit două sau trei generații”, spune Taaveniku. „Dar, în același timp, toată lumea știe că Kiruna există datorită mineralelor.”
Un aspect care îi îngrijorează pe unii locuitori este faptul că noul centru al orașului ar putea fi mai rece iarna cu până la 10 grade Celsius. Un studiu al Universității din Göteborg arată că noua zonă urbană este construită într-o regiune unde aerul rece se acumulează, cu străzi înguste și clădiri înalte, ceea ce ar putea reduce expunerea la lumina soarelui în lunile de iarnă. „Kiruna este un oraș de iarnă, cu sezoane lungi și reci”, explică Jennie Sjöholm, specialist în patrimoniu construit. „Diferența dintre minus 15 și minus 25 de grade este semnificativă pentru confortul oamenilor, dar și pentru rezistența clădirilor.”
În timp ce mutarea continuă, Kiruna rămâne un exemplu rar al modului în care tranziția energetică și nevoia de resurse pot remodela, la propriu, viața unui oraș întreg.