Controverse privind decorarea
Veteranul de război Ion Vasile Banu, singura persoană decorată de președintele Nicușor Dan de Ziua Națională, a murit la vârsta de 107 ani, a anunțat Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”. Informația a fost confirmată pentru HotNews de către Ortensiu Banu, nepotul veteranului de război.
Vasile Banu s-a născut în 1 august 1918. Nepotul acestuia a spus, pentru HotNews, că Banu a murit de Crăciun. El era internat în căminul pentru persoane vârstnice „Orhideea” din Târgoviște. Vasile Banu, colonel în rezervă, fusese decorat de Nicușor Dan, de 1 Decembrie, cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler.
„La 107 ani, domnul Ion Vasile Banu reprezintă esența a ceea ce înseamnă dragostea de țară: un om care, la doar 21 de ani, a intrat în Armata României și a luptat cu dăruire pentru eliberarea Basarabiei în 1941 și pe frontul de la Cotul Donului în 1942. Curajul, sacrificiul și demnitatea cu care și-a servit patria sunt lecții care ne obligă să ne plecăm cu respect în fața sa”, spunea Nicușor Dan.
Decizia lui Nicușor Dan a stârnit controverse. Un fost consilier al lui Traian Băsescu, expert în istoria nazismului, a criticat dur alegerea făcută de președinte și spunea că acesta ar trebui să-l concedieze pe cel care l-a sfătuit. „Nicușor Dan a transmis mesajul „Heil Hitler!”, spunea fostul consilier prezidențial Cătălin Avramescu, după decizia lui Nicușor Dan.
După scandalul iscat în jurul decorării sale, HotNews a mers la căminul de bătrâni unde era internat Banu și a vorbit cu veteranul de război. „Sunt surd. Au explodat lângă mine trei proiectile de artilerie grea, în timpul războiului”, spunea Vasile Banu.
Fiul unor țărani din localitatea Glodeni, Dâmbovița, Vasile Banu a primit ordin de încorporare în noiembrie 1939, când avea 21 de ani, la fel ca milioane de tineri români. A intrat în Regimentul de Infanterie 89 Brașov, care a făcut parte din Divizia a 13-a Armatei Române. A ajuns sergent și a luptat, atât împotriva rușilor, cât și, după cum spune el, împotriva germanilor, după ce România a întors armele în Cel de-al Doilea Război Mondial.
A fost lăsat de vatră la terminarea războiului, în 1945, după care a lucrat în viața civilă, în foraj petrolier, până în 1980, când s-a pensionat. La 1 decembrie 2025, Ion Vasile Banu fusese decorat de președintele României, Nicușor Dan, cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, în semn de recunoaștere a meritelor sale și a sacrificiului generației din care a făcut parte.
„La 107 ani, domnul Ion Vasile Banu reprezintă esenţa a ceea ce înseamnă dragostea de ţară”, declara atunci președintele Nicușor Dan, subliniind caracterul simbolic al distincției. Șeful statului arăta că gestul reprezintă un omagiu adus întregii generații de eroi „care au scris cu sângele lor destinul ţării noastre”. Totodată, președintele preciza că România are o datorie permanentă față de cei care au luptat pentru libertate: „Suntem şi vom rămâne datori să îi cinstim pe cei care au apărat cu preţul vieţii idealurile noastre de libertate, iar datorită lor trăim astăzi într-o Românie liberă, demnă, democratică şi europeană”.
Decorația a generat însă controverse, decizia președintelui fiind criticată, în contextul în care Ion Vasile Banu a făcut parte din unități ale armatei române implicate în crime de război și în Holocaust, inclusiv Pogromul de la Iași și Masacrul de la Odessa. Cătălin Avramescu, profesor de Științe Politice și fost consilier prezidențial, susține că aceste unități au acționat în cadrul războiului de exterminare dus de regimul Antonescu alături de Germania nazistă și a cerut retragerea decorației, scuze publice și demiterea consilierilor prezidențiali implicați.
Ion Vasile Banu s-a născut pe 1 august 1918, în comuna Glodeni, județul Dâmbovița. S-a încorporat în Armata României la vârsta de 21 de ani, în anul 1939 și a servit în Regimentul 89 Infanterie din Brașov, parte din Divizia 13 Infanterie. A participat la campania militară din 1941 pe Frontul de Est, inițial pentru recucerirea Basarabiei și apoi în zona Odessa. În toamna anului 1942, regimentul său a fost dislocat la una dintre cele mai dure și sângeroase bătălii ale frontului de răsărit: Cotul Donului (astăzi parte a regiunii Rostov din Rusia). În primăvara anului 1944, a luptat pe frontul de apărare al Moldovei, în bătălii din zona Văii Tazlăului și Colindelor Racovei.
A fost lăsat la vatră în mai 1945 cu gradul de locotenent-major.