Sărbătoare importantă în calendarul ortodox
Decembrie, sfinţii reprezintă subiectul principal al acestui articol. Potrivit relatărilor biblice şi Sfintei Tradiţii, Irod a fost foarte supărat la aflarea veştii că în regatul său se va naşte un împărat căruia i se vor închina toate popoarele. Conform crestinortodox.ro, aşa a ajuns Irod să poruncească celor trei magi să-l anunţe unde se afla Hristos, Împăratul Care S-a născut: "Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui".
Mergând cei trei magi în Betleem să se închine lui Hristos, nu s-au mai întors la Ierusalim ca să-l anunţe pe Irod unde se află dumnezeiescul Prunc. La porunca îngerului, aceştia s-au întors în ţara lor, urmând altă cale. Văzând că a fost înşelat de magi, Irod s-a mâniat şi a poruncit uciderea tuturor pruncilor, de parte bărbătească, din tot Betleemul Iudeii şi din împrejurimi, gândind că astfel va ucide pe noul împărat. S-a împlinit astfel prorocia: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii" (Ieremia 31: 15; Matei 2: 18). Irod credea că, dacă îi va ucide pe toţi pruncii, Îl va ucide şi pe Împăratul Hristos, ignorând, însă, că Împăraţia Mântuitorului nu este din lumea aceasta.
Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Naşterea Mântuitorului, când Irod caută Pruncul ca o fiară sălbatică, ca să îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfântă şi Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt şi, astfel, a scăpat de mânia împăratului. Tot în această vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul său la moarte, a fost ucis de către soldaţi în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc şi care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii. Tot atunci au fost ucişi Hircan, Marele Preot, şi cei 70 de bătrâni ai Sinedriului.
În fiecare an, la 29 decembrie, creștinii ortodocși îl pomenesc pe Cuviosul Părinte Tadeu Mărturisitorul. Este sărbătoare mare în prima sâmbătă de după Crăciun. Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe sfinţii paisprezece mii de prunci, ucişi de Irod, dar și pe Sfinții Mucenici Marcel și Tadeu. Calendarul Ortodox marchează această zi ca una de amintire și reflecție asupra sacrificiilor făcute în numele credinței.
Cei trei magi care au călătorit în Betleem să se închine lui Hristos, nu s-au mai întors la Ierusalim că să-l anunțe pe Irod unde se află dumnezeiescul Prunc. La porunca îngerului aceștia s-au întors în țara lor urmând altă cale. Văzând că a fost înșelat de magi, Irod s-a mâniat și a poruncit uciderea tuturor pruncilor de parte bărbătească, din tot Betleemul Iudeii și din împrejurimi, gândind că astfel va ucide pe noul împărat. S-a împlinit astfel prorocia: „Glas se aude în Ramă, bocet și plângere amară. Rahela își plânge copiii (Ieremia 31: 15; Matei 2: 18).
Crima s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod caută Pruncul că o fiară sălbatică, că să îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfântă și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel a scăpat de mânia împăratului. Tot în această vreme, la poruncă lui Irod, Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii. Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului.
„Cel între sfinţi Părintele nostru Tadeu a fost rob slobozit al lui Teodor, care, cu putere împărătească, a luat Mănăstirea Studiţilor şi a făcut-o chinovie. Tadeu şi-a tuns parul capului în mănăstirea lui Teodor şi s-a făcut călugăr. Ducea viaţă bineplăcută lui Dumnezeu şi era iubit de toţi. Postea şi priveghea mult; îşi înfrâna limba, lua aminte la dumnezeieştile cuvinte, se culca pe pământ, era foarte supus şi nu avea altă avere decât hainele de pe el.
Cu îngăduinţa lui Dumnezeu, împărăţeau pe vremea aceea Mihai Bâlbâitul şi Teofil, fiul lui, împăraţi răucredincioşi şi luptători împotriva sfintelor icoane. Aceştia au închis pe unii episcopi şi stareţi binecredincioşi, iar pe alţii i-au surghiunit. Printre aceştia s-a aflat şi marele luptător Teodor, părintele şi stareţul Cuviosului Tadeu.
Odată s-a dus cu Teodor la palatul împărătesc şi acest purtător de Dumnezeu Tadeu. Aprins de râvnă dumnezeiască, a mustrat pe împăratul acela răucredincios înaintea întregului senat. Împăratul a poruncit să aducă icoana Mântuitorului să o pună pe pământ, iar pe Sf. Tadeu să-l aşeze pe sfânta icoană. Sfântul n-a vrut. Atunci a fost luat cu sila de nişte bărbaţi puternici şi ţinut deasupra ei, ca să nu se mişte. Şi i-a zis tiranul: "Iată ai călcat icoana lui Hristos! Primeşte dar şi celelalte învăţături ale noastre".
Sfântul însă, luminat cu adevărat la suflet, i-a răspuns: "Eu, prea răucredinciosule şi tirane, plin de toată necurăţenia, n-am făcut asta cu voia mea, să mă ferească Dumnezeu!, ci prin viclenia ta şi nedreapta ta judecată. Eu, dimpotrivă, mă închin sfintei icoane a Domnului şi Dumnezeului meu, o sărut şi vreau cu dragă inimă să mor pentru ea!".
Cu aceste cuvinte a fost făcut de ruşine ticălosul de împărat. Dar pentru că a fost ocărât de un ţăran, de un scit şi de un om de rând, a poruncit să fie trântit la pământ înaintea lui şi bătut fără milă. Şi l-au lovit mult cu ciomegele, până ce au socotit că şi-a dat sufletul. Crezând că a murit, l-au târât de picioare afară. Unii din cei ce erau acolo l-au legat şi l-au târât ca pe un stârv şi ca pe o necurăţenie prin tot târgul. L-au aruncat apoi lângă zidul cetăţii, în partea dinspre izvor, s-au întors şi s-au spălat.
Iar fericitul Tadeu, suferind toate cu mulţumire şi cu bărbăţie, a mai trăit trei zile, apoi s-a dus la Domnul.