Recomandările psihoterapeutului Crețescu
Mulți oameni se simt triști și deprimați de săbători, mai ales cei care se simt singuri. Yolanda Crețescu, psihoterapeut, a explicat pentru News.ro că de vină sunt presiunea socială și faptul că realitatea fiecăruia nu se potrivește cu o imagine ideală. „Depresia sau tristețea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiți, uniți, plini de bucurie. Când realitatea noastră nu se potrivește cu această imagine ideală, fie că suntem singuri, avem relații tensionate, am pierdut pe cineva drag sau pur și simplu nu simțim acel „magic”, apare un gol imens. E ca și cum toată lumea ar merge într-o direcție, iar tu stai pe loc sau mergi în cealaltă parte. Sentimentul de izolare și de „nu mă potrivesc” se adâncește. Uneori, tristețea e un semn că ceva din abordarea noastră asupra vieții nu mai funcționează și că avem o nevoie profundă de reorientare”, a explicat psihoterapeuta.
Cei care sunt sau se simt singuri în această perioadă nu trebuie să se lupte cu singurătatea, ci s-o transforme. „În loc să stea cu gândul „trebuie să fiu cu alții”, pot decide cum să-și umple acel spațiu cu sens. Poate înseamnă să faci ceva bun pentru tine: un proiect amânat, o plimbare lungă. Sau să ieși din tine și să faci ceva bun pentru altcineva: să te oferi voluntar, să duci un mic dar unui vecin în vârstă, să scrii scrisori. Conectarea, chiar și una mică, reafirmă apartenența noastră la comunitate. E important să nu stai toată ziua în pijamale, să-ți structurezi timpul ca pe o zi specială”, a explicat Crețescu.
Ea a spus și ce trebuie să facă familiile cu adolescenți, în condițiile în care nu toți sunt încântați să fie împreună cu familia de sărbători. „Familiile și adolescenții, aici e o luptă clară între nevoia de apartenență la familie și nevoia de individualitate, de a se afirma ca persoană separată. Tânărul poate simți că este forțat să joace un rol în care nu se regăsește. Părinții pot simți că sunt respinși. Soluția ar putea fi o negociere blândă. „Știu că ai și alte planuri, cum putem face ca în aceste două zile importante să fim împreună, iar apoi să-ți ai spațiul tău?” Să i se ofere adolescentului un rol activ, nu pasiv, să fie responsabil de ceva - playlistul de colinde, decorul unui colț, să se simtă văzut ca un partener, nu ca un copil. Respectarea spațiului lui e cheia”, a spus Crețescu.
Ea a adăugat că mulți oameni prioritizează eronat „perfecțiunea și aspectul, în locul conexiunii și sensului”. „Alergăm după meniurile ideale, cadourile impecabile, decorul de revistă și uităm că scopul ar trebui să fie să ne simțim mai aproape de cei dragi. Adler ar spune că ne concentrăm prea mult pe „succesul” vizibil al sărbătorii, nu pe „contribuția” noastră la bunăstarea celorlalți. Ce ar trebui să conteze cel mai mult? Acele mici clipe autentice: o cafea băută împreună fără grabă, o amintire amuzantă împărtășită, un moment de liniște. Prioritizează oamenii, nu sarcinile”, a arătat psihoterapeuta.
„Ne obosim inutil de multe ori. Ne obosim pentru că urmăm un „script” pe care nu l-am scris noi. Pare că „așa se face” și alergăm să bifăm sarcini. Oboseala vine când efortul nu are legătură cu valorile noastre cu adevărat importante. Dacă bagi o energie enormă să faci cozonaci care nici nu îți plac, doar pentru a putea face o poză, atunci da, e oboseală goală. Dacă petreci aceeași energie să asculți pe cineva care are nevoie, atunci oboseala va avea un alt gust, unul de împlinire”, a explicat ea.
„E perfect normal să simți un mix de sentimente: bucurie, nostalgie, melancolie, iritație. Sărbătorile sunt ca o lentilă care mărește mult prea mult tot ce trăim deja. Permite-ți să simți, fără judecată. Aș mai vorbi despre tineri și vacanță. Nu trebuie să fie o pauză spectaculoasă. Încurajează-i să găsească ceva care să-i captiveze, nu doar să treacă timpul. Un mic proiect, un skill nou, cititul unei cărți doar pentru plăcere. Frumusețea vine din autenticitate, nu din stimulare constantă. Despre aplecarea către cei dragi: cea mai puternică terapie adleriană e comunitatea și sentimentul de apartenență. Înclină-te nu din datorie, ci din curiozitate autentică. Du-te la bunicul, nu doar să-i lași o pâine, ci să-i asculți cu adevărat o poveste. Sună pe cineva singur nu doar să-i urezi „Sărbători fericite!”, ci să-i spui „Mă gândeam la tine și voiam să aud cum o duci”. Asta înseamnă conexiune”, a mai spus Crețescu.
„În final, sărbătorile astea sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu mașinuțe care performează. Sunt despre a reduce viteza, să ne vedem în ochi, să dăm și să primim în moduri mici și reale. Nu trebuie să fie perfecte. Am un singur mesaj cu care și eu învăț să plec acasă zilnic: „Ai grijă de tine.
E în regulă să fie așa cum e!””, a conchis ea.