Cercetare surprinzătoare din Turcia
Un studiu recent publicat în revista Ethology a descoperit că pisicile miaună mai mult atunci când își salută stăpânii bărbați decât pe cei femei. Conducătorul cercetării, Kaan Kerman, cercetător la Universitatea Bilkent din Turcia, a declarat: "Aceasta arată capacitatea pisicilor de a clasifica indivizii și de a-și adapta răspunsurile în funcție de interlocutor". Această descoperire sugerează o adaptabilitate remarcabilă a comportamentului pisicilor față de tipul de interacțiune pe care o au cu proprietarii lor.
Experimentul a implicat 40 de proprietari de pisici, echipați cu camere video, care au fost rugați să filmeze interacțiunile cu pisicile lor imediat ce se întorceau acasă. În urma analizei, s-a constatat că pisicile erau mult mai vocale față de bărbați decât față de femei. Din cei 40 de participanți, nouă au fost excluși, iar rezultatele au fost obținute de la cei 31 rămași.
Cercetătorii au examinat mai mulți factori, inclusiv sexul animalelor, pedigree-ul și numărul de pisici din gospodărie, dar au concluzionat că sexul stăpânului era singurul factor semnificativ care influența comportamentul vocal al pisicilor la salut. Aceasta a ridicat întrebări cu privire la modul în care interacțiunile verbale diferă între bărbați și femei, sugerează cercetătorii.
Se pare că femeile, de obicei, comunică mai mult cu pisicile lor și sunt mai bune în a interpreta dorințele acestora. Bărbații, pe de altă parte, ar putea necesita mai multe îndemnuri înainte de a acorda atenția necesară, ceea ce determină pisicile să miaune mai insistent.
Dennis Turner, directorul Institutului de Etologie Aplicată și Psihologie Animală din Elveția, a subliniat că studiul este interesant și merită atenție. El a menționat că cercetările anterioare au arătat că bărbații și femeile interacționează diferit cu pisicile, iar acest lucru ar putea influența modul în care felinele reacționează.
Echipa de cercetare a speculat că și factorii culturali ar putea influența rezultatele. De exemplu, în Turcia, bărbații ar putea fi mai puțin vorbăreți cu pisicile, ceea ce ar putea afecta modul în care acestea comunică. Totuși, această interpretare rămâne speculativă și necesită studii suplimentare.
Un alt aspect important descoperit în studiu este că mieunatul nu se încadrează într-un model specific, indicând că nu este neapărat un semn al unei stări emoționale sau nevoi concrete. Potrivit cercetătorilor, pisicile utilizează mieunatul ca o strategie adaptivă de comunicare, ceea ce contrazice percepția anterioară că sunt animale distante.
Kerman a afirmat că pisicile sunt, de fapt, foarte sociabile, căutând activ contactul social și formând legături cu îngrijitorii lor. Aceasta este o schimbare semnificativă față de ideea că pisicile sunt animale solitare, menționată de cercetător.
Limitările studiului includ dimensiunea redusă a eșantionului și faptul că participanții proveneau din aceeași regiune, ceea ce ar putea influența rezultatele. De asemenea, cercetătorii au recunoscut că nu au luat în considerare alți factori potențial importanți, cum ar fi gradul de foame al pisicilor.
Turner a concluzionat că pisicile probabil nu au o preferință față de bărbați sau femei, iar mai multe mieunături către bărbați ar putea fi un semn al flexibilității sociale a acestor animale.
Kerman a subliniat necesitatea replicării acestui studiu în contexte culturale diferite pentru a înțelege mai bine generalizabilitatea acestor descoperiri și impactul pe care interacțiunile umane îl au asupra comportamentului pisicilor.