Un paradox economic regional
România a devenit una dintre cele mai atractive destinații pentru investițiile din Europa Centrală și de Est, însă această performanță ascunde un dezechilibru major: capitalul intră, dar iese foarte puțin. Companiile românești investesc slab în afara țării, iar influența economică regională rămâne redusă. Potrivit unei analize PwC România, economia a crescut rapid, dar nu a fost dublată de o strategie de maturizare și poziționare regională. Economistul Radu Nechita a explicat, într-o analiză pentru Digi24.ro, că acest paradox nu este accidental, ci rezultatul unui model economic construit pe deficit de capital, consum și decizii politice pe termen scurt. „România are un deficit de capital, deci nu are cum să fie un exportator net de capital”, spune Radu Nechita. „Asta nu înseamnă că nicio firmă românească nu poate sau nu ar trebui să investească în străinătate, ci că, la nivel total, intrările de capital trebuie să fie mai mari decât ieșirile.”
Analiza PwC arată că România a recuperat masiv decalajele față de Uniunea Europeană: PIB-ul pe cap de locuitor, la paritatea puterii de cumpărare, a urcat de la aproximativ 35% din media UE la aproape 80% în prezent. Economia a dovedit reziliență în fața crizelor recente și continuă să crească și în 2025, însă problemele fiscal-bugetare s-au accentuat. Daniel Anghel, Country Managing Partner PwC România, este de părere că România are premisele necesare pentru a deveni o economie robustă și diversificată, dar aceste avantaje nu sunt încă valorificate strategic. Potrivit acestuia, lipsesc consolidarea fiscală, predictibilitatea politicilor publice și o strategie clară prin care România să își asume și să își valorifice poziția în Europa Centrală și de Est.
Datele PwC arată clar atractivitatea României pentru capitalul regional: între 2019 și 2024, investițiile directe din Grecia, Ungaria, Polonia, Cehia și Bulgaria în România au crescut cu 64%, ajungând la aproximativ 10 miliarde de euro, dintr-un stoc total al investițiilor străine directe de circa 125 de miliarde de euro. Creșterile au fost semnificative: investițiile grecești au avansat cu 170%, impulsionate mai ales de sectorul energetic; cele ungurești cu 94%; cele bulgărești cu 90%; cele poloneze cu 84%. Pentru investitorii greci și bulgari, România a devenit a doua cea mai importantă destinație externă, iar pentru cei polonezi și maghiari a devenit una dintre primele cinci. Domeniile cele mai vizate sunt energia, real estate-ul, retailul, FMCG și IT&C.
PwC a explicat această atractivitate prin dimensiunea pieței românești, potențialul de creștere, forța de muncă și poziția geografică. În același timp, aceste investiții reflectă ambiția statelor din regiune de a-și extinde influența economică, o ambiție pe care România nu a transpus-o încă într-o strategie proprie. În oglindă, investițiile românești în regiune rămân foarte reduse: stocul acestora în cele cinci țări analizate este de doar 645 de milioane de euro, iar investițiile românești efective totale în străinătate sunt de aproximativ 3,7 miliarde de euro, de câteva ori mai puțin decât în cazul Poloniei, Ungariei sau Cehiei. Radu Nechita a explicat această diferență prin lipsa capitalului acumulat și prin experiența limitată a firmelor românești în investițiile externe. „Capacitatea României și a firmelor românești de a investi în străinătate este limitată de faptul că avem un stoc de capital mai redus decât alte țări”, a transmis economistul.
El a atras atenția că potențialii investitori nu sunt doar antreprenorii: „Cei care ar putea investi nu sunt doar întreprinzătorii, ci și oamenii obișnuiți. Din păcate, nivelul scăzut de educație financiară îi ține pe români departe de bursă sau de fondurile de investiții.” În plus, banii trimiși din străinătate sunt direcționați în principal către consum sau către locuințe care nu sunt închiriate și nu generează venituri. „Aceste bunuri de folosință îndelungată nu produc venit monetar și nu contribuie la acumularea de capital”, a explicat Nechita. România are unul dintre cele mai mari deficite de cont curent din Uniunea Europeană, de aproximativ 8% din PIB, un nivel record la nivelul UE. Spre comparație, Polonia are un deficit de sub 1%.
„Deficitul de cont curent nu este o consecință a creșterii, ci o condiție a creșterii”, a explicat Radu Nechita. Acesta reflectă nevoia de capital din exterior, însă contează decisiv sub ce formă vine capitalul și pentru ce este folosit. „Dacă vine sub formă de investiții în firme, realizate pentru profit, este bine. Dacă vine sub formă de împrumuturi, este mai riscant”, a explicat economistul. Cea mai gravă situație apare, avertizează Nechita, atunci când statul se împrumută pentru consum sau pentru investiții doar cu numele. „Când împrumuturile statului nu sunt folosite pentru infrastructură care crește productivitatea economiei, ci pentru cheltuieli curente sau proiecte fără valoare economică reală, riscurile se amplifică.”
Deși are o piață internă mare, România nu a reușit să creeze companii cu prezență regională puternică. Radu Nechita avertizează că soluția nu este intervenția statului. „Nu statul român ar trebui să intervină, privilegiind o firmă sau alta și stabilind cine să fie campionul preferat al politicienilor”, spune economistul. „Campioni regionali ar trebui să creeze întreprinzătorii, dacă acest lucru este rentabil și eficient pentru ei.” El a explicat această întârziere prin factori istorici: „deceniul pierdut” al anilor ’90, privatizări întârziate și netransparente, ostilitatea față de capitalul privat și o educație economică redusă. În alte țări din regiune, inițiativa privată a fost permisă mai devreme, iar acumularea de capital a fost mai rapidă. Radu Nechita a transmis că internaționalizarea firmelor depinde în primul rând de capital privat, dar politicile publice pot accelera sau bloca acest proces. „Politicile publice ar trebui să favorizeze economisirea, investițiile și reinvestirea profitului”, spune el, invocând stabilitatea fiscală și legislativă, taxe moderate și reguli simple, aplicate uniform.
În final, economistul a avertizat că direcția României depinde de clasa politică și de alegători: „Prosperitatea noastră depinde de capacitatea de a produce bogăție, adică de capitalul acumulat și atras în economie. În caz contrar, vor învinge politicile bazate pe redistribuire și consum.
Iar mâna care dă este mereu deasupra celei care primește”, a concluzionat acesta.