Pomenirea Sf. Mucenic Elefterie
În fiecare zi, CANCAN.RO îți aduce cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, pilda cu tâlc care îți așază gândurile și rugăciunea zilei care te însoțește în drumul tău. Un ritual scurt, dar profund, menit să aducă pace, înțelepciune și binecuvântare în viața ta, zi de zi.
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Mucenic Elefterie. Sfântul Mucenic Elefterie era din cetatea Romei. De mic a rămas orfan de tată și a fost crescut numai de mama sa Antia, care fusese învățată credința creștină de Sfântul Apostol Pavel. Copilul a fost dus de mama lui la episcopul Anichit și a învățat de la el Sfintele Scripturi. Anichit l-a rânduit în ceata clericilor; când a fost în vârstă de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar când a ajuns de 20 de ani a fost făcut episcop al Iliricului.
Pentru că învăța și propovăduia pe Hristos, a atras pe mulți la credință; de aceea împăratul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus înaintea lui, sfântul a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca împăratului a fost supus la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate. Sfătuit de prefectul Coremon, împăratul a făcut un cuptor, care avea țepușe ascuțite, de o parte și de alta. La rugăciunea sfântului către Dumnezeu, Coremon, umplându-se de Duh Sfânt, a intrat el întâi în cuptor și a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Din cuptor a ieșit nevătămat și i s-a tăiat capul.
A fost aruncat și Sfântul Elefterie în cuptor; dar s-a stins focul și a ieșit sănătos. Apoi a fost legat într-un car tras de cai sălbatici. Dezlegat de îngeri, sfântul a fost dus într-un munte înalt, unde trăia cu animalele sălbatice; aceste fiare se îmblânzeau când sfântul le vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Împăratul a trimis ostași ca să-l prindă; dar sfântul i-a îndrumat la Hristos și i-a botezat. Odată cu ei au mai crezut în Hristos și alții ca la cinci sute.
Dus la împărat, a fost ucis de doi ostași. Mama lui, Antia, a fost ucisă și ea cu sabia pe când îmbrățișa și săruta pe fiul ei mort. Sfânta Muceniță Suzana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de loc din Palestina. Tatăl ei era păgân și mama evreică. Sfânta însă a fugit de necredința celor doi; a alergat la Hristos și a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinților ei, a împărțit toată averea la săraci și a slobozit din jugul robiei pe robii și roabele sale.
S-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a tuns părul și a intrat într-o mănăstire de călugări, schimbându-și numele în Ioan. După ce a trăit acolo douăzeci de ani, a fost clevetită. Venise la mănăstire o schimnică. Socotind că e bărbat, a îndemnat-o la desfrânare. Suzana n-a vrut, așa că schimnica a pârât-o că a încercat să o necinstească. Sfânta s-a plecat bârfelii și a cerut să i se dea canon pentru păcatul de care era învinuită.
Când episcopul Elefterupolei a aflat de aceasta, s-a dus la mănăstire și a mustrat pe stareț. Starețul atunci a vrut s-o descălugărească. Fericita, găsindu-se într-o nevoie ca aceasta, a cerut să vină la ea două fecioare și două diaconițe. Și lor le-a destăinuit toată taina ei. Când s-a aflat aceasta, episcopul s-a umplut de uimire; a hirotesit-o diaconiță și a poruncit să fie stareță. Multe minuni a făcut ea în numele lui Hristos.
Când a venit ighemonul Alexandru în Elefterupole și a adus jertfe idolilor, sfânta, de bunăvoie, s-a dus acolo și numai prin rugăciunea ei a dărâmat la pământ idolii. Pârâtă ighemonului, a fost dusă înaintea lui și a fost supusă la felurite chinuri și la sfârșit a fost aruncată în foc. Acolo și-a dat lui Dumnezeu duhul. Acest sfânt mucenic, de loc din Constantinopol, strălucea în dreapta credință. Din copilărie fusese crescut la curtea împărătească și acolo primise de la început cele mai mari cinstiri; întrecea în bogății și slava pe toți oamenii acelor vremi.
Cuprins de dumnezeiasca dragoste după cele nestricăcioase și veșnice, a socotit pe toate cele pământești ca nimic și a ales să fie mai bine lepădat în curțile Domnului, decât să rămână în locașurile păcătoșilor. Depărtat de lume, era cu ochii minții ațintiți spre Dumnezeu; se îndeletnicea în fiecare zi cu cântări dumnezeiești și plinea toată virtutea. Dar stricătorul sufletelor noastre, diavolul, n-a suferit să vadă toate acestea; s-a slujit de o slugă a fericitului punându-i în gând să se ducă la împărat și să pârască pe stăpânul său.
S-a dus deci sluga la împărat și i-a spus că stăpânul său Elefterie s-a botezat și că a zidit o biserică. I-a mai spus că se închina Celui Răstignit, că batjocorește legiuirile și rânduielile împărătești. A mai adăugat că are sub pământ o casă ascunsă, că aduce Dumnezeului creștinilor slujbe de toată noaptea, că-și chinuie trupul cu post, cu plânsete și cu culcări pe pământ. Împăratul s-a aprins de mânie și l-a chemat pe sfânt la el.
Când a venit, împăratul i-a pus întrebări, la vedere pașnice și măgulitoare, grăindu-i așa: „De ce ne-ai părăsit, Elefterie? Cum te-ai depărtat atâta vreme de la noi? Cum ai disprețuit dorul nostru și curțile noastre împărătești? Cum ai disprețuit dragostea noastră cea mare și curată ce-ți păstrăm?”. „Împărate, i-a răspuns Sfântul Elefterie, trupul mi-i șubrezit de multe și nenumărate boli; am voit să stau la aer curat ca să-mi recapăt sănătatea”.
„Dar pentru ce să te desfătezi numai tu singur, i-a spus împăratul, de aerul cel curat? Pentru ce să te bucuri numai tu singur de bunătatea lui? Pentru ce să nu ne bucurăm împreună, mergând și eu cu tine acolo?”. Sfântul nu i-a dat răspuns la aceste cuvinte. Iar împăratul, îndată ce s-a făcut seară, a trecut râul Sangarin, căci dincolo de acest râu își avea sfântul locuința. S-a uitat pe o ușă ascunsă și a văzut o gaură ca gura unui puț. S-a coborât pe ea și a dat de o biserică frumos împodobită. Cele văzute l-au tulburat. A lăsat mânia la o parte și a început să spună cuvinte lingușitoare, căutând să slăbească tăria fericitului.
Dar pentru că izbea cu pumnii în aer, căci n-a putut să-l înduplece pe sfânt cu cuvintele lui, a poruncit să i se taie capul cu sabia, iar cinstitul lui trup să fie aruncat mâncare câinilor și păsărilor. Fericitul și-a dat lui Dumnezeu sufletul, iar trupul lui, care zăcea părăsit, a fost luat de un creștin împodobit cu harul preoției, evlavios și iubitor de Dumnezeu, care l-a înmiresmat cu mir și l-a îngropat într-un loc de seamă.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin. O, Veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă și mare smerenie a inimii mele, cunosc și mărturisesc că greșesc în toate zilele, dumnezeieștii tale dragoste. Pentru aceasta astăzi, ca este luni și începutul săptămânii, cer să-mi lași toate păcatele și să mi le ierti, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale, celei mari, să-mi dai har, ca să pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atâtea osteneli și ispite la Sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta.
Și te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă îndreptezi de astăzi înainte spre bine, până la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărăției Tale și pentru mântuirea mea. O, Doamne! Astăzi îți dau sufletul și trupul meu și voința mea, rugându-Te să fie voia Ta în mine precum îți place. Dă-mi îngăduiala să pot răbda și mă pedepseste aici întru acesta lume, după mila Ta, iar nu în cealaltă viață.
Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici și mă învrednicește pe mine și pe ceilalți să ne bucurăm de mărirea ta în Rai. La acesta pun mijlocitor pe Sfinții Tăi îngeri, către care zic: O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu! păzitori ai oamenilor și vrăjmași ai duhurilor rele, mă închin vouă, fericite duhuri, și mă bucur de mărirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credința; voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți și nu este alta grija voastră, fără numai să depărtați pe cel rău de la zidirea lui Dumnezeu.
O, binecuvântați păzitori ai oamenilor!
mă închin vouă și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți de mine, nevrednicul și păcătosul.