Când pică Floriile în 2026 – cum se calculează data

Data la care sunt sărbătorite Paștele și Floriile este diferită de la an la an și ele sunt calculate de Biserica Ortodoxă după niște criterii bine stabilite. Potrivit primului Sinod Ecumenic de la Niceea, stabilit în anul 325 d.Hr., data sărbătorii Paștelui a fost fixată în prima duminică de după luna plină ce urmează echinocţiului de primăvară. În acest context, este important de menționat că echinocţiul de primăvară are loc pe 21 martie și că prima lună plină ce apare după acest echinocţiu, cunoscută drept 'luna plină pascală', este esențială pentru determinarea datei Paștelui și, implicit, a Floriilor.

Acest mod de calcul a fost folosit până în 1582, când Papa Grigore al XIII-lea a introdus calendarul gregorian, având în vedere că vechiul calendar iulian producea o întârziere anuală. Anul astronomic este cu aproximativ 11 minute mai lung decât anul iulian, ceea ce duce, la fiecare 128 de ani, la acumularea unei zile în plus. Reformele lui Papa Grigore au readus echinocţiul de primăvară la data corectă de 21 martie. Calendarul gregorian a fost adoptat treptat de întreaga lume creştină, cu excepția Patriarhiei Ierusalimului, Bisericii Ortodoxe Ruse și Bisericii Ortodoxe Sârbe, care folosesc încă calendarul neîndreptat. Biserica Ortodoxă Română a trecut la calendarul gregorian în anul 1924.

Pentru a nu mai exista diferențele dintre aceste biserici ortodoxe și pentru a menține o unitate în ceea ce privește data sărbătorii Paștilor, Bisericile ortodoxe care au adoptat calendarul îndreptat au stabilit, în anul 1927, ca Paştele să fie serbat în toată creştinătatea ortodoxă după pascalia stilului vechi, adică în același timp cu Bisericile rămase la calendarul neîndreptat, arată Doxologia.ro. Aceasta a fost o mișcare esențială pentru menținerea unității între comunitățile ortodoxe.

Sărbătoarea de Florii este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin-ortodox, fiind prăznuită mereu în duminica de dinaintea Paștelui și deschide Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, o perioadă de pregătire spirituală intensă pentru Învierea Domnului. În 2026, Paștele ortodox este celebrat pe 12 aprilie, astfel că duminica Floriilor pică pe 5 aprilie.

Duminica Floriilor are o semnificație aparte pentru creștini. Potrivit scrierilor religioase, Iisus a intrat în Ierusalim călare pe un asin, iar mulțimile L-au întâmpinat cu ramuri de măslin și strigând 'Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!'. Acest gest simboliza recunoașterea Sa ca Mesia și Împărat spiritual al poporului. În acea vreme, era obiceiul ca un rege victorios să fie primit astfel în cetate, însă Iisus a ales un mod smerit de a intra.

Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. Duminica Floriilor are, astfel, o dublă semnificație. Pe de o parte, este o sărbătoare luminoasă, plină de speranță și recunoștință, iar pe de altă parte anunță începutul Săptămânii Patimilor, o perioadă solemnă și plină de evlavie din anul bisericesc.

În trecut, Duminica Floriilor, începutul Săptămânii Patimilor, era numită și Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. Această denumire se explică prin faptul că în această zi, cei care urmau să se boteze mergeau cu solemnitate la episcop pentru a solicita admisia la botez, iar acesta le oferea să învețe Crezul. De asemenea, mai era numită și Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

În România, Duminica Floriilor este o zi deosebită, când credincioșii merg în număr mare la biserică, iar postul se ușurează prin dezlegarea la pește, rezultând adesea o masă festivă. Totodată, se spune că vremea din Duminica Floriilor anunță cum va fi de Paști; dacă este cald și frumos, sărbătoarea Învierii va veni cu vreme bună. O altă credință veche susține că nu este bine să se planteze nimic în pământ în această zi, deoarece roadele nu vor fi bogate.

Sărbătoarea Floriilor mai este numită în popor şi 'Nunta urzicilor', pentru că urzicile înfloresc în această zi și nu vor mai fi bune de mâncat. Una dintre cele mai populare tradiții de Florii este sfințirea ramurilor de salcie, care înlocuiesc ramurile de măslin şi finic, care nu se găsesc în România. Potrivit unei legende, salcia s-ar fi făcut punte peste un râu pentru Maica Domnului, ajutând-o să îşi continue drumul, iar drept mulţumire, Fecioara Maria a dăruit sfinţenie salciei. Astăzi, creștinii adună crenguțe de salcie pe care le duc la biserică pentru a fi sfințite de preoți, iar apoi le aşază la icoane pentru a-i păzi pe toți cei din casă de boli.

Alții respectă tradiția de a prinde ramurile de salcie la ușa de la intrare, pentru a proteja locuința, sau își încing mijlocul cu ele, fiind convinși că astfel alungă durerile. În unele zone, crenguțele de salcie sunt puse înainte de culcare sub pernă de către fetele necăsătorite, având credința că astfel vor deveni mai frumoase și se vor mărita în acel an. Se mai pun la pomii fructiferi și la vie, pentru a avea o roadă bogată, sau la stupi, pentru a binecuvânta albinele.

De asemenea, se crede că nu este bine să arunci ramurile de salcie uscate din casă până nu aduci unele proaspete pentru a le înlocui. Astfel, aceste ramuri de salcie, păstrate în casă tot anul, se spune că feresc gospodăria de trăsnete, furtuni și grindină.

De asemenea, este important ca aceste tradiții să fie respectate, întrucât ele sunt parte integrantă a patrimoniului cultural românesc, transmitând valori și credințe de la o generație la alta.