Înghețare pe termen nelimitat
Pe măsură ce Ucraina se apropie de o criză financiară, liderii Uniunii Europene (UE) se grăbesc să ajungă la un acord privind utilizarea activelor rusești înghețate înainte de expirarea sancțiunilor în ianuarie 2026. Propunerea cunoscută sub numele de planul Witkoff a devenit o linie de demarcație decisivă. Washingtonul ar gestiona fondurile de reconstrucție și ar încasa profitul, în timp ce Europa ar contribui cu fonduri suplimentare, iar capitalul Rusiei ar fi reinvestit. Aceasta a generat întrebări printre critici, care se întreabă dacă Occidentul recompensează agresorul și taxează aliații victimei, așa cum notează Kyiv Post. Potrivit Euromaidan Press, planul de pace inițiat de trimisul special al președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff, și omologul său rus, Kirill Dmitriev, preconiza împărțirea a aproximativ 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în trei părți: o treime pentru reconstrucția Ucrainei sub supravegherea SUA, iar restul reinvestit într-un mecanism comun SUA-Rusia. Această structură ar atribui cea mai mare parte a responsabilității financiare Europei, deși activele sunt înghețate pe teritoriul european. Conform Euromaidan Press, propunerea ar face ca Ucraina să rămână dependentă de un mecanism de reconstrucție controlat de SUA, în timp ce Europa ar finanța o parte substanțială din costurile de redresare. În aceste condiții, Rusia ar obține câștiguri din investiții în loc să compenseze Ucraina pentru prejudiciile cauzate, în timp ce SUA și-ar asigura participarea la profit. Cu fiecare nou detaliu care iese la iveală, amprenta abordării de negociere a Washingtonului devine din ce în ce mai vizibilă. Diplomați europeni familiarizați cu discuțiile au declarat că oficialii americani au îndemnat în mod privat mai multe guverne ale UE să se opună ideii de împrumut pentru reparații, argumentând că fondurile înghețate ale băncii centrale ruse ar trebui rezervate pentru o viitoare înțelegere cu Moscova. De asemenea, instituțiile europene au discutat o soluție separată, adesea descrisă ca „împrumut pentru reparații”. Conform acestui model, până la 210 miliarde de euro din activele înghețate ar servi drept garanție, în loc să fie investite sau transferate. Ucraina ar fi obligată să ramburseze suma doar dacă Rusia ar compensa ulterior distrugerile pe care le-a provocat. Publicația notează că „Washingtonul s-a poziționat astfel încât să profite de distrugerea Ucrainei, în timp ce facturează Europei reabilitarea Rusiei. Acum cărțile sunt pe masă”.În acest context, progresele în cadrul UE au stagnat. Belgia, al cărei depozitar Euroclear deține aproximativ 183 de miliarde de euro în active rusești înghețate, s-a angajat să blocheze planul atâta timp cât alte state membre ale UE oferă garanții juridice obligatorii și împărtășesc în mod egal riscurile de răspundere. Cu toate acestea, cât de întemeiate sunt preocupările care stau la baza poziției de veto a Belgiei? Euromaidan Press afirmă că, potrivit analizei sale juridice, nu există nicio cale realistă prin care Rusia sau banca centrală rusă ar putea să anuleze cu succes măsurile UE privind înghețarea activelor în marile instanțe internaționale sau europene. Analiza concluzionează că, începând din 2022, Consiliul UE a permis Euroclear să constituie o rezervă de 5,58 miliarde de euro pentru litigii și situații neprevăzute. Această sumă ar fi suficientă pentru a „angaja cei mai buni avocați de pe planetă” pentru a apăra cazuri care sunt deja evaluate ca având șanse foarte mici de succes pentru Rusia. Reticența continuă a Belgiei de a lua măsuri în privința activelor înghețate ridică întrebări incomode. Publicația subliniază că Euroclear a plătit Belgiei 3,39 miliarde de euro în impozite pe profituri neașteptate din 2022, în timp ce ajutorul bilateral acordat de Belgia Ucrainei în aceeași perioadă se ridică la 2,2 miliarde de euro. Aceasta sugerează un interes fiscal clar al Belgiei în a nu „elibera găina care face ouă de aur”. Potrivit Euromaidan Press, Consiliul UE dispune deja de instrumente pentru a proteja activele înghețate și a limita capacitatea statelor individuale de a bloca acțiunile, dacă există suficientă voință politică. În prezent, deciziile de prelungire a imobilizării activelor necesită unanimitate la fiecare șase luni, ceea ce îi conferă premierului ungar Viktor Orban, considerat cel mai prietenos lider al UE față de Rusia, pârghia necesară pentru a amenința cu veto-ul și a obține concesii. Articolul menționează că normele UE nu impun în mod strict această configurație: Consiliul ar putea decide, în schimb, că sancțiunile sunt ridicate numai după ce obiectivele lor sunt îndeplinite – transferând efectiv sarcina probei asupra celor care solicită încetarea măsurilor. Publicația subliniază, de asemenea, articolul 122 din Tratatul UE, care permite luarea de decizii „în spiritul solidarității, în funcție de situația economică”. Comisia Europeană, se arată în articol, dorește să interpreteze acest articol ca bază pentru trecerea la votul cu majoritate calificată în această chestiune, ceea ce înseamnă că cel puțin 15 țări, reprezentând 65 % din populația UE, ar putea aproba măsuri privind înghețarea activelor până când „Rusia încetează ostilitățile și plătește despăgubiri”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a încercat toate mijloacele disponibile pentru a debloca activele rusești înghețate în favoarea Ucrainei, iar ultima sa propunere – descrisă de Financial Times ca fiind cea mai îndrăzneață până în prezent – s-ar baza pe măsuri de urgență rezervate în mod normal pentru dezastre naturale, pentru a imobiliza fondurile pe termen nelimitat. Jean-Claude Piris, fost director al Serviciului Juridic al Consiliului UE, a declarat pentru Financial Times: „Este extraordinar. Este extrem de dificil din punct de vedere juridic, dar este atât de important încât cred că vor insista în această direcție. Când este vorba de o situație de urgență, de război, trebuie să acționezi”. Comisia justifică această abordare prin asocierea războiului și a atacurilor hibride ale Rusiei cu riscurile pentru stabilitatea UE, deși diplomații și juriștii avertizează că Bruxellesul ar putea interpreta în mod excesiv articolul 122, având în vedere că sancțiunile există deja ca temei juridic pentru imobilizare. În contextul apropierii summitului Consiliului European din 18-19 decembrie, Euromaidan Press avertizează că amânarea deciziilor ar putea slăbi influența Europei. Dacă liderii nu vor reuși să se pună de acord asupra unui mecanism în această lună, problema s-ar putea suprapune cu prelungirea sancțiunilor de la sfârșitul lunii ianuarie – un moment pe care publicația îl consideră decisiv. Un eșec în această etapă riscă să diminueze presiunea asupra Moscovei și ar putea „oferi Washingtonului și Moscovei exact ceea ce doresc”, prin diminuarea controlului Europei asupra activelor. În cazul în care nu se ajunge la un consens, o altă idee avansată de Comisie este împrumutul comun, însă mai multe state membre, printre care Germania, se opun asumării unei noi datorii colective, iar cerințele de unanimitate fac ca această opțiune să fie improbabilă din punct de vedere politic. Cancelarul german Friedrich Merz a insistat că Europa trebuie să preia inițiativa, subliniind că deciziile privind activele trebuie să rămână în mâinile UE și să beneficieze în mod direct Ucraina. „Aceasta este o chestiune europeană și nu văd niciun scenariu în care fondurile pe care le mobilizăm ar ajunge în Statele Unite din punct de vedere economic”, a afirmat el, calificând interesul SUA pentru beneficii economice drept „legitim”, dar incompatibil cu obiectivul de a sprijini redresarea Ucrainei.