Analiza inegalității globale
În vârful piramidei bogăției se află o mică elită care acaparează aproape jumătate din activele lumii. Conform Raportului Bogăției Globale, întocmit de UBS, cea mai mare bancă privată din lume, în vârful piramidei sunt 60 de milioane de adulți (1,6%) cu averi de peste 1 milion de dolari – în total 226,47 trilioane (48,1%) din averea lumii. "Această concentrare a bogăției este alarmantă și reflectă inegalitățile sistemice din societate", a declarat economistul Andrei Rădulescu, director de cercetare la Banca Transilvania.
Acești 60 de milioane de adulți sunt urmați de 628 de milioane de adulți (16,4%) cu averi personale între 100.000 și 1 milion de dolari – în total 184,51 trilioane (39,2%) din averea lumii. De asemenea, alți 1,57 miliarde de adulți (41,3%) dețin averi între 10.000 și 100.000 de dolari – în total 56,82 de trilioane (12,1%) din averea lumii. La baza piramidei se află 1,55 de miliarde de adulți (40,7%) cu averi sub 10.000 de dolari – în total 2,71 trilioane de dolari (0,6%) din averea lumii.
Dintre cei 60 de milioane de adulți aflați în vârful piramidei averii globale, 2.891 sunt miliardari care dețin împreună o avere de peste 15,6 trilioane de dolari. Dintre miliardari, doar 15 au averi de peste 100 de miliarde de dolari (2,35 trilioane în total), în timp ce alții 16 persoane au între 50 și 100 de miliarde de dolari (1,15 trilioane în total). Ceilalți 2.860 de miliardari au averi sub 50 de miliarde de dolari (12,17 trilioane în total).
Analiza arată că în jur de 60.000 dintre cei mai înstăriți oameni din lume dețin și controlează împreună mai multe resurse decât 3,9 miliarde de persoane luate la un loc. Cu alte cuvinte, 0,001% din populația globală are o avere de trei ori mai mare decât cea mai săracă jumătate a populației. Potrivit unui raport World Inequality Report, prezentat de Euronews, contribuția financiară a elitei la bugetele publice este redusă, în condițiile în care medicii, profesorii sau inginerii se confruntă cu impozite mai mari.
Miliardarii beneficiază de scutiri fiscale și de structuri offshore care le minimizează obligațiile fiscale. Această situație creează un dezechilibru care afectează finanțarea educației, sănătății și acțiunilor împotriva schimbărilor climatice. Expertul în politici economice, Dr. Elena Popescu de la Institutul Național de Statistică, subliniază că "reducerea impozitelor pentru cei foarte bogați nu face decât să agraveze inegalitățile existente".
De asemenea, munca femeilor rămâne subapreciată. Deși numărul mediu de ore lucrate a scăzut comparativ cu deceniile trecute, femeile nu resimt această reducere. Totalul muncii desfășurate de acestea, inclusiv activitățile de îngrijire neplătite, rămâne ridicat. La nivel global, femeile obțin doar o treime din veniturile provenite din muncă, iar egalitatea salarială nu este atinsă în nicio regiune. În anumite zone, precum Asia de Sud, Orientul Mijlociu și unele state africane, ponderea veniturilor câștigate de femei nu depășește 25%.
Raportul arată o perspectivă diferită asupra emisiilor de carbon: nu doar consumatorii sunt responsabili, ci și proprietarii companiilor. Cel mai bogat 1% din populația lumii produce, în medie, de 75 de ori mai mult carbon decât jumătatea cea mai săracă. Dacă emisiile sunt raportate la proprietatea capitalului, diferențele devin și mai evidente. În Statele Unite, primii 10% din deținătorii de capital sunt responsabili pentru 72% din emisiile asociate. Această abordare subliniază rolul esențial al deciziilor investitorilor și proprietarilor în perpetuarea industriilor poluante.
Țările dezvoltate continuă să profite de un avantaj financiar istoric, cunoscut odinioară sub denumirea de „privilegiu exorbitant”. În prezent, nu doar SUA, ci și Europa sau Japonia obțin constant venituri din plasamente externe. În schimb, statele sărace se confruntă cu dobânzi ridicate, rezerve cu randament scăzut și ieșiri de capital din economie. În unele cazuri, pierderile depășesc bugetele naționale destinate sănătății.
Raportul concluzionează că actuala structură economică mondială menține diferențele dintre țări și dintre indivizi, amintind, într-o formă modernă, de mecanismele economice ale epocii coloniale.
Autorii insistă că aceste realități nu sunt inevitabile, ci rezultatul deciziilor politice și instituționale.