Cea mai veche dovadă a producerii focului în Anglia

Într-un sit arheologic din comitatul englez Suffolk a fost făcută o descoperire importantă: o vatră construită de neanderthalieni acum aproximativ 415.000 de ani. Aceasta este cea mai veche dovadă a utilizării focului, având loc mai devreme decât se credea anterior. Potrivit Reuters, cercetătorii au găsit indicii semnificative în fostele cariere de argilă utilizate pentru confecționarea cărămizilor din apropierea satului Barnham. Arheologul Nick Ashton, curator al colecției paleolitice de la British Museum din Londra, a declarat: „Credem că oamenii au adus pirită în acest loc cu intenția de a face focul. E o descoperire cu implicații majore, care devansează cea mai timpurie dovadă a producerii focului.”

Până acum, cea mai veche dovadă cunoscută a aprinderii focului data din urmă cu 50.000 de ani și a fost descoperită într-un sit din nordul Franței, tot atribuită neanderthalienilor. Utilizarea controlată a focului a fost un reper crucial în evoluția umanității, nu doar pentru că permitea prepararea alimentelor, dar oferea și protecție împotriva prădătorilor, precum și căldura necesară pentru supraviețuirea în condiții mai reci. Rob Davis, un alt arheolog la British Museum, subliniază importanța acestei descoperiri, menționând că „focul a contribuit la evoluția socială, permițând oamenilor preistorici să socializeze și să-și dezvolte limbajul.”

Focul le permitea strămoșilor noștri să elimine agenții patogeni din carne și toxinele din rădăcinile comestibile. Prepararea alimentelor la foc nu doar că le făcea mai fragede, dar îmbunătățește și digestia, eliberând energie vitală pentru dezvoltarea creierului. Aceasta a dus la o diversificare a dietei, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire și permițând alimentarea unor grupuri mai mari de oameni.

Cercetările de la Barnham sugerează că neanderthalienii, apropiații noștri evolutivi, erau cei care aprindeau focul. Aceasta este o dovadă suplimentară a inteligenței și ingeniozității acestor oameni arhaici, care au fost adesea discreditați în cultura populară. Chris Stringer, paleoantropolog și coautor al studiului, a menționat că nu au fost găsite rămășițe umane fosilizate la Barnham, dar fragmente dintr-un craniu uman de aproximativ 400.000 de ani au fost descoperite la Swanscombe, la sud de Barnham. Aceste fragmente prezintă caracteristici specifice neanderthalienilor, întărind astfel teoria că cei care au făcut focul la Barnham erau de asemenea neanderthalieni timpurii.

Cercetările anterioare din acest sit au oferit informații despre fauna diversă care populează zona, incluzând elefanți și alte mamifere. Dovezile arheologice sugerează că oamenii din acea vreme utilizau focul apărut în mod natural, dar nu există dovezi ale utilizării deliberare a acestuia până la această descoperire. După patru ani de teste, cercetătorii au confirmat că dovezile de la Barnham reprezintă o utilizare intenționată a focului, având o temperatură asociată de peste 700 de grade Celsius.

Această descoperire nu doar că schimbă înțelegerea noastră despre neanderthalieni, ci și despre evoluția umanității în general. Focul a fost o componentă esențială în formarea societăților umane, iar această dovadă recentă ne ajută să înțelegem mai bine cum strămoșii noștri au interacționat cu mediul înconjurător și au evoluat.

Moștenirea neanderthalienilor continuă să trăiască prin genomul majorității oamenilor de astăzi, rezultatul încrucișării dintre Homo sapiens și neanderthalieni înainte de dispariția acestora.