Ritualuri vechi în declin
Sfântul Nicolae este una dintre cele mai iubite sărbători de iarnă, însă multe dintre tradițiile vechi s-au pierdut odată cu trecerea timpului. Conform tradiției populare, ziua de 6 decembrie era încărcată de obiceiuri magice, ritualuri de protecție și semne care anunțau vremea, norocul și bunăstarea din anul ce urma. "Multe dintre aceste obiceiuri sunt acum uitate, dar ele constituiau o parte esențială a identității comunității românești", afirmă etnologul Maria Popescu de la Institutul de Antropologie.
În zilele noastre, majoritatea oamenilor cunosc doar tradiția ghetuțelor lustruite, dar în folclorul românesc existau mai multe obiceiuri fascinante, despre care merită să amintim. De exemplu, în unele zone ale țării, de Sfântul Nicolae se scuturau pomii din gospodărie pentru a-i „trezi” și pentru a-i proteja de ger. Potrivit unor cercetări, se credea că, dacă pomii nu sunt scuturați, vor îngheța sau vor rodi mai puțin în anul următor. Acest ritual marca începutul iernii și avea rolul de a aduce fertilitate și belșug în grădină.
Tradiția spune că, dacă în seara de 5 decembrie pui în apă o creangă de măr și aceasta înflorește până la Crăciun sau Anul Nou, vei avea un an norocos, cu împliniri și sănătate. Înflorirea crenguței era considerată un semn divin, iar fetele nemăritate o foloseau ca oracol al iubirii. În mitologia populară, se credea că Sfântul Nicolae este protectorul luminii și învingătorul duhurilor rele. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, forțele întunericului erau alungate, iar oamenii făceau zgomot, aprindeau focuri sau tămâiau gospodăria pentru curățare spirituală.
O credință populară spune că în ajunul sărbătorii începe iarna adevărată, deoarece Sfântul Nicolae „își scutură barba”, iar de aici vin primele ninsori serioase. Dacă ninge în noaptea de 5 spre 6 decembrie, se zice că va fi un an bogat. De asemenea, un obicei vechi spunea că tinerele puneau sub pernă busuioc pentru a-și visa ursitul. Dacă visau un băiat care le dădea un dar, însemna că se apropia momentul unei logodne sau întâlnirea unei iubiri noi.
Oamenii priveau foarte atent vremea în ziua de 6 decembrie, considerată „oglinda iernii”. Cel mai important obicei, acum aproape uitat, este dăruirea în secret. În trecut, oamenii lăsau daruri pentru cei săraci, reproducând modelul Sfântului Nicolae, care oferea ajutor în taină, fără a căuta recunoaștere. Această practică a fost înlocuită de obiceiuri comerciale, iar tinerii se concentrează mai mult pe cadouri decât pe valorile tradiționale.
În unele sate izolate din România, Sfântul Nicolae este încă sărbătorit prin ritualuri vechi: focuri aprinse pe dealuri, bătutul simbolic al pământului, pomeni pentru cei plecați și practici de aflare a ursitului. Un reportaj despre tradiții pe cale de dispariție relevă că puține zile din calendarul popular românesc combină atât de multe straturi de credințe precum 6 decembrie.
În căutarea acestor obiceiuri rare, am ajuns în comunități din Bucovina, Munții Apuseni și sudul Olteniei. Aici, tradițiile nu au dispărut complet, dar supraviețuiesc datorită bătrânilor care le mai țin minte. În comuna Poieni din Apuseni, se mai aprind, în unele cătune, focuri pe crestele dealurilor în ajun de Sfântul Nicolae. Flăcările se ridică în frigul de decembrie ca niște semnale către cer. Localnicii spun că obiceiul venea din nevoie, iar un bărbat în vârstă povestește că focurile se aprindeau pe trei culmi, „să fie ca un cerc de pază” pentru sat.
În alte sate din Transilvania, ritualul era însoțit de strigături. Tinerii alergau în jurul focului lovind cu bâte în pământ și în tufișuri pentru a speria animalele sălbatice și spiritele rele. Bătrânii cred că obiceiul venea dintr-o perioadă în care comunitățile trăiau în permanentă dependență de natură. Un alt obicei aproape dispărut este „bătutul pământului” în zorii zilei de 6 decembrie, unde câțiva bătrâni se adună la marginea câmpului și lovesc pământul cu nuiele de alun.
În Oltenia rurală, Sfântul Nicolae nu este doar o sărbătoare pentru cei vii. În câteva sate din județul Dolj, familiile merg la cimitir în dimineața zilei și aprind lumânări pentru morți, numit „lumina de Moș Nicolae”. Era considerată o datorie față de cei plecați înainte de iarnă. Se duc colaci, nuci, mere și vin, iar ritualul este discret, dar încărcat de respect. O femeie în vârstă, întâlnită printre crucile vechi, povestește că a învățat acest obicei de la mama ei și că nu poate lăsa tradiția să se piardă.
În multe zone din țară, fetele nemăritate pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul în noaptea de Sfântul Nicolae. Aceasta este o tradiție cunoscută, dar care, în forma completă, se mai păstrează doar în câteva sate. În unele comunități din Argeș și Vâlcea, ritualul cere ca busuiocul să fie sfințit sau rupt dintr-o tufă plantată de fată în vară. Localnicii spun că nu orice vis înseamnă noroc. Dacă fata visează apă curgătoare, zăpadă sau porți închise, se spune că mariajul este încă departe.
Majoritatea obiceiurilor rare asociate zilei de Sfântul Nicolae au dispărut din cauza migrației, a despărțirii generațiilor și a urbanizării. Odată cu plecarea tinerilor în orașe sau în străinătate, tradițiile rămân în grija celor vârstnici, iar numărul lor scade de la an la an. Există însă și sate unde oamenii încearcă să readucă la viață ritualurile, iar unele primării organizează seri dedicate tradițiilor locale.
Profesorii de istorie și preoții vorbesc copiilor despre sensul acestor gesturi, fiind încercări de a păstra vie o moștenire care altfel s-ar pierde.