Eliminarea treptată a importurilor
Uniunea Europeană a anunțat un acord istoric pentru a opri „odată pentru totdeauna“ importurile de gaze naturale din Rusia, în urma unei întâlniri de la Bruxelles, pe 3 decembrie 2025. Potrivit președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, „Acesta va contribui la obiectivul general de a realiza o piață energetică a UE rezilientă și independentă, menținând în același timp securitatea aprovizionării UE.” Acordul va introduce o interdicție treptată, dar obligatorie din punct de vedere juridic, atât asupra importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL), cât și asupra gazelor naturale prin conducte din Rusia, cu o interdicție totală de la sfârșitul anului 2026 și, respectiv, toamna anului 2027.
În octombrie 2025, 12% din importurile de gaze naturale ale UE au provenit din Rusia, o scădere semnificativă față de 45% înainte de invadarea Ucrainei în 2022, conform datelor Eurostat. Interdicția va afecta contractele existente, având în vedere că oficialii europeni au confirmat că importurile de gaze rusești prin conducte și GNL vor fi interzise la șase săptămâni de la intrarea în vigoare a regulamentului, menținând în același timp o perioadă de tranziție pentru contractele existente.
Pentru contractele de furnizare pe termen scurt încheiate înainte de 17 iunie 2025, interdicția importurilor de gaze rusești se va aplica începând cu 25 aprilie 2026 pentru GNL și 17 iunie 2026 pentru gazul transportat prin conducte. De asemenea, pentru contractele pe termen lung pentru importurile de GNL, interdicția se va aplica de la 1 ianuarie 2027, conform celui de-al 19-lea pachet de sancțiuni. În ceea ce privește contractele pe termen lung pentru importurile de gaze prin conducte, interdicția va intra în vigoare la 30 septembrie 2027, cu condiția îndeplinirii obiectivelor de umplere a stocurilor prevăzute în regulamentul privind stocarea gazelor, și cel târziu la 1 noiembrie 2027.
Acordul a fost rezultatul negocierilor intense între Parlamentul European, care dorea o interdicție mai rapidă, și statele membre, care solicitau o perioadă de tranziție mai extinsă. Ungaria, Franța și Belgia sunt printre țările care încă primesc gaze naturale din Rusia, conform unei analize Reuters, ceea ce subliniază complexitatea acestei tranziții. Criticii argumentează că unele state membre ar putea întâmpina dificultăți în respectarea acestor termene, având în vedere dependența lor istorică de gazul rusesc.
„Astăzi, intrăm în era independenței energetice depline a Europei față de Rusia. REPowerEU a dat rezultate. Ne-a protejat de cea mai gravă criză energetică din ultimele decenii și ne-a ajutat să trecem de la combustibilii fosili ruși cu o viteză record. Astăzi, oprim definitiv aceste importuri,” a declarat Ursula von der Leyen. Aceasta ilustrează angajamentul UE de a reduce dependența de energia rusească, în contextul crizei energetice globale.
Conform datelor Eurostat, ponderea gazului rusesc în importurile de gaz ale Uniunii Europene a scăzut de la 45% în 2021 la 19% în 2024. Cu toate acestea, Uniunea Europeană a fost nevoită să se adapteze rapid, orientându-se parțial către gazul natural lichefiat (GNL), transportat cu nave, descărcat în porturi, regazeificat și apoi injectat în rețeaua europeană. În urma Statelor Unite, care acoperă 45% din importurile de GNL ale UE, Rusia rămâne un jucător important, cu 20% din importurile de GNL în 2024, adică aproximativ 20 de miliarde de metri cubi din cele 100 de miliarde importate.
Acordul recent subliniază determinarea Uniunii Europene de a-și securiza sursele de energie și de a încuraja diversificarea parteneriatelor energetice. Companiile europene vor putea invoca un caz de „forță majoră” pentru a justifica legal aceste încălcări contractuale, menționând interdicția de import decisă de UE. Acest lucru ar putea oferi un anumit grad de flexibilitate în implementarea acestor măsuri, dar totodată subliniază provocările cu care se confruntă companiile în această tranziție.
În concluzie, acordul UE pentru interzicerea importurilor de gaze rusești reprezintă un pas semnificativ spre independența energetică a Europei. Cu toate acestea, implementarea acestuia va necesita o colaborare strânsă între statele membre și o adaptare rapidă a piețelor energetice.
Provocările rămân, dar UE se angajează să își sprijine statele membre în această tranziție crucială.