Probleme tehnice și de coordonare
Criza de la Paltinu a fost consecința inevitabilă a unui lanț de neglijențe tehnice tolerate în timp, a unei goliri operate fără rezerve și fără strategii alternative, agravate de lipsa de coordonare între instituții și ignorarea avertismentelor hidrologice, transformând o intervenție previzibilă într-un colaps regional alimentării cu apă și într-o vulnerabilitate energetică majoră. Aceasta este concluzia care reiese din analiza realizată de expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, potrivit căreia încă din vara anului 2025 au fost detectate deficiențe la vanele de la instalația de golire de pe fundul lacului Paltinu, ceea ce a impus scăderea nivelului apei pentru a putea interveni în siguranță. Ulterior, în timpul intervenției, o galerie de acces a barajului s-a înfundat, generând necesitatea altor intervenții urgente. „Combinația dintre lucrările de golire și condiții meteorologice au generat un dezechilibru, era nevoie să se scadă nivelul apei pentru a repara vanele și curățarea galeriilor, dar în aceeași scădere a nivelului apei exista riscul să creeze o sistare a apei pentru consum. Ploile recente au adus un val de aluviuni în lac, ceea ce a crescut turbiditatea apei la valori mult peste limitele admise. Apa a devenit „nămol”, ceea ce a făcut imposibilă tratarea ei în situația de tratare aval de Baraj pentru consum”, a explicat expertul în energie.
Alimentarea cu apă potabilă a fost suspendată temporar începând cu data de 28 octombrie 2025, ora 15.30, drept urmare, în industrii și companii care foloseau apă de la această sursă s-au impus restricții, reducerea debitului sau oprirea completă — în funcție de disponibilități. Dacă pentru populație s-a luat hotărîrea după data de 28.11.2025, să se asigure o distribuție alternativă de apă (rezervoare mobile, puncte de distribuție temporară) până la normalizarea parametrilor apei, pentru industrie (inclusiv sistemele energetice), apa a fost oprită, urmând să funcționeze până la momentul finalizării stocurilor interne a fiecărei societăți comerciale.
Autoritățile care asigură sistemul de apă (Administrația Națională Apele Române, Hidro Prahova etc.) au recunoscut că au gestionat situația defectuosă, pe lângă factorii naturali — și o lipsă de coordonare / profesionalism, în sensul că nu s-au luat în calculul riscului real și nu s-au planificat rezerve adecvate. Potrivit unui raport al Administrației Naționale Apele Române, deficiențele tehnice au fost evidente încă din luna august 2025, când a fost necesară scăderea nivelului apei în lac pentru a permite efectuarea lucrărilor de întreținere.
Pentru a preveni astfel de crize în viitor, specialiștii sugerează implementarea unor bune practici internaționale. Acestea includ mărirea capacității de stocare a apei pentru situații de criză, monitorizarea hidrologică și predicția meteo integrată, precum și o comunicare anticipată și programată cu populația. Mărirea capacității de stocare poate include umplerea completă a rezervoarelor existente și instalarea unor rezervoare modulare temporare, având autonomie minimă de 24–48 de ore pentru toate localitățile.
Un alt aspect crucial este comunicarea eficientă cu populația. Aceasta ar trebui să fie informată cu minim 30 de zile înainte de golirea lacului, având la dispoziție grafice cu nivelurile planificate și o listă cu măsuri alternative. Această abordare ar reduce impactul asupra comunității și ar asigura o adaptare mai bună în fața crizei.
În ceea ce privește impactul asupra energiei, criza de apă a avut efecte directe asupra Centralei OMV Petrom de la Brazi, care a fost nevoită să oprească o turbină pe 2 decembrie 2025, din cauza „debitului redus de apă tehnologică”. Această situație a dus la o scădere a producției de energie electrică din hidrocarburi cu 344 MWh (26%) între ora 8 și ora 13, conform datelor Transelectrica. În aceeași perioadă, importurile de energie au crescut cu 490 MWh (73%), ceea ce a dus la o creștere a prețului mediu PZU România cu 14% în ziua de 3 decembrie 2025 față de ziua precedentă.
În concluzie, criza de la Paltinu ilustrează o serie de deficiențe în gestionarea resurselor de apă și energie în România. Conform specialiștilor, situația ar fi putut fi prevenită în proporție de 70–90% prin pregătirea unor surse alternative și prin coordonarea acțiunilor între diferitele instituții.
În absența unor măsuri rapide și eficiente, impactul negativ al acestei crize se va resimți pe termen lung, atât în ceea ce privește alimentarea cu apă potabilă, cât și în domeniul energetic, afectând astfel întreaga comunitate din Prahova și nu numai.