Despre literatură și Premiul Nobel
Mircea Cărtărescu a discutat recent într-un interviu pentru The Guardian, cu prilejul lansării în Marea Britanie a primei părţi a trilogiei sale apreciate, „Orbitor”, despre influențele comuniste asupra vieții sale, religie și zvonurile legate de Premiul Nobel. Publicația britanică a subliniat impactul scrierilor sale asupra literaturii contemporane, afirmând că trilogia „Orbitor” este pentru Bucureşti ceea ce „Ulysses” a lui James Joyce a fost pentru Dublin. „M-am răzbunat stilistic și literar pe oamenii care mi-au furat tinereţea”, a declarat Cărtărescu, reflectând asupra anilor săi de formare într-un regim opresiv.
Născut pe 1 iunie 1956, Cărtărescu a crescut într-o Românie comunistă, unde tatăl său a avut un rol minor în administrația regimului. După căderea Cortinei de Fier în 1989, tatăl său a fost devastat de schimbările politice, o experiență pe care Cărtărescu o reiterează frecvent în scrierile sale. „S-a dus în bucătărie și și-a aruncat carnetul roșu de Partid în foc. Plângea tot timpul pentru că el credea în comunism și acum vedea că totul a fost o minciună”, își amintește scriitorul.
Cărtărescu explică că, deși a petrecut o treime din viața sa de după Războiul Rece în străinătate, primele pagini ale trilogiei „Orbitor” au fost scrise în București. Cele 1.400 de pagini au fost finalizate însă în orașe precum Amsterdam și Berlin. De asemenea, el își exprimă admirația pentru fluturele monarh, simbolizând migrarea sa artistică.
În ultimii ani, lucrările lui Cărtărescu au început să primească recunoaștere internațională, romanul „Solenoid” fiind selectat pentru International Booker în 2025, iar „Aripa Stângă” incluse în lista celor mai bune 100 de cărți din lume de către revista Der Spiegel. Potrivit The Guardian, numele său a fost menționat ca un candidat serios pentru Premiul Nobel în ultimul deceniu, cu cote de 11/1 în 2023 și 2025.
Cărtărescu a declarat: „Nu am aşteptat niciodată un telefon”, referindu-se la așteptarea anunțului Nobel. „Sunt recunoscător celor care mă consideră demn de acest premiu, pentru că a fi considerat demn de Premiul Nobel, chiar dacă este doar un zvon, este o onoare absolută”.
El a discutat, de asemenea, despre caracterul non-comercial al literaturii est-europene, afirmând că mulți scriitori din această parte a lumii sunt dedicați artei lor, fără gândul de a câștiga bani sau premii. Cărtărescu compară această renaștere literară cu cea din anii 1960 și 1970 din America Latină, subliniind că scriitorii est-europeni sunt profund conectați la tradițiile lor culturale.
În ceea ce privește religia, Cărtărescu își amintește că nu mergea la biserică în copilărie și că nu avea o Biblie acasă. Totuși, a descoperit o fascinatie profundă pentru textul biblic, considerându-l „cel mai mare roman scris vreodată”. „Religiile sunt o nebunie”, spune el, „şi totuşi sunt singura cale, deoarece sunt singura ieşire din lumea noastră pe care mintea o poate imagina”.
Relația sa cu România este complexă, având în vedere că țara are cea mai mare diasporă din Uniunea Europeană, cu 3,1 milioane de cetățeni români trăind în alte state membre. Chiar dacă o mare parte a diasporei a votat pentru un candidat naționalist la alegerile prezidențiale, Cărtărescu speră că mișcările extremiste din România vor slăbi.
„Orbitor.
Aripă stângă”, tradusă de Sean Cotter, este publicată de Penguin Classics, continuând să aducă în prim-plan literatura română pe scena internațională.