Analiză economică și militară
Susținerea Ucrainei pentru a obține un rezultat favorabil în război ar fi semnificativ mai puțin costisitoare pentru Europa decât acceptarea unei victorii parțiale a Rusiei, potrivit unei analize realizate de experți norvegieni. Raportul, întocmit de Institutul Norvegian de Afaceri Economice și de analiștii de risc Corisk, examinează impactul pe termen mediu – între 2026 și 2029 – al celor două scenarii asupra securității europene, cheltuielilor de apărare și costurilor economice, politice și umanitare. Potrivit calculelor, o victorie rusă ar costa Europa între 1.120 și 1.630 de miliarde de euro, în timp ce sprijinirea Ucrainei pentru a obține o victorie parțială s-ar ridica la 522–838 miliarde de euro.
Cercetătorii, specializați în politică de securitate, doctrină militară, sancțiuni și economie, au elaborat raportul pentru a oferi factorilor de decizie o bază comparativă între consecințele ambelor scenarii. În toate variantele analizate, Europa ar urma să suporte cea mai mare parte din costuri, chiar dacă aliați precum Canada și Japonia ar continua să contribuie. Documentul pornește și de la ipoteza că Statele Unite își vor reduce treptat implicarea în susținerea Ucrainei și în apărarea europeană, limitându-se în principal la vânzări de armament.
Prima variantă analizată se referă la situația în care Rusia reușește să obțină avantaje decisive pe câmpul de luptă, să avanseze spre vest până la râul Nipru și să forțeze Kievul să accepte un acord de pace defavorabil. Un astfel de rezultat ar oferi Kremlinului influență majoră asupra orientării politice și economice a Ucrainei, inclusiv asupra perspectivei sale de aderare la UE și NATO. În același timp, Ucraina ar risca pierderea a până la jumătate din teritoriu, instabilitate politică prelungită, regres democratic sau chiar colaps statal.
Consecințele umanitare ar fi severe: între 6 și 11 milioane de ucraineni ar putea căuta refugiu în Europa, generând costuri de 524–952 miliarde de euro în patru ani. Cheltuielile suplimentare pentru consolidarea flancului estic al NATO ar ridica totalul costurilor europene la 1.120 și 1.630 de miliarde de euro. Raportul avertizează că, după o înțelegere negociată în termeni favorabili Moscovei, Rusia ar putea redirecționa resurse militare către Republica Moldova, statele baltice sau regiunea nordică, sporind riscul unor noi tensiuni. Europa ar fi astfel obligată să accelereze reînarmarea în zona baltică și în Arctica, în timp ce s-ar confrunta cu presiuni sociale și politice cauzate de migrația masivă.
Al doilea scenariu examinează costurile necesare pentru ca Ucraina să oprească avansul rusesc și să recâștige capacitatea de a conduce contraofensive limitate. Pentru a obține un asemenea rezultat, Ucraina ar avea nevoie de o creștere rapidă a sprijinului militar: 1.500–2.500 de tancuri, 2.000–3.000 de sisteme de artilerie, până la 8 milioane de drone, sisteme de apărare antiaeriană și capabilități de rachete strategice. Dacă aceste resurse ar fi furnizate, Ucraina ar putea stabiliza frontul, recuceri zone strategice și crea condițiile pentru normalizare politică și relansare economică. Totodată, o astfel de evoluție ar facilita integrarea europeană, ar reduce riscurile percepute de investitori și ar stimula revenirea a până la 1,5 milioane de cetățeni ucraineni.
Costul pentru Europa ar fi semnificativ mai mic decât în scenariul unei victorii ruse: 522–838 miliarde de euro în următorii patru ani. Confiscarea activelor rusești înghețate ar putea reduce suma cu până la 50%. Autorii raportului consideră că Europa are o „nevoie urgentă” de a-și contura propria strategie diplomatică și militară, independentă de inițiativele americane. Ei invocă proiectul în 28 de puncte al administrației Trump, care ar fi fost elaborat cu contribuția Rusiei și ar ignora elemente esențiale pentru stabilitatea Ucrainei și a continentului european.
Potrivit studiului, planul european ar trebui să se bazeze pe sporirea presiunii militare și economice asupra Moscovei, în condițiile în care Kremlinul nu a dat, pe durata întregului război, niciun semnal credibil de bună-credință sau disponibilitate reală la negociere.
Această analiză evidențiază importanța unei abordări proactive din partea Europei în fața provocărilor de securitate, subliniind necesitatea de a nu se baza exclusiv pe sprijinul american, ci de a dezvolta strategii proprii care să asigure stabilitatea pe termen lung a regiunii.