Risc hidric și declinul rezervelor de apă
Analiza realizată de cercetătorii de la University College London (UCL), în colaborare cu Watershed Investigations și The Guardian, denotă o situație alarmantă în ceea ce privește rezervele de apă din Europa. Studiul, care se bazează pe date satelitare colectate între 2002 și 2024, arată că, în timp ce nordul și nord-vestul Europei au devenit mai umede, regiunile din sud și sud-est, inclusiv România, se confruntă cu un risc hidric din ce în ce mai ridicat. „Când comparăm datele privind stocarea totală de apă terestră cu seturile de date climatice, tendințele sunt în mare măsură corelate”, a declarat Mohammad Shamsudduha, profesor de criză hidrică și reducere a riscurilor la UCL.
Studiul relevă faptul că, în ciuda creșterii precipitațiilor în unele zone, România se află printre țările afectate de secetă severă și valuri de căldură. Conform datelor, precipitațiile din ultimii ani au fost insuficiente pentru a menține un nivel sănătos al rezervelor de apă. De exemplu, apele subterane, considerate mai rezistente la schimbările climatice, sunt acum amenințate de pierderi semnificative din cauza inundațiilor rapide și a scurgerilor, în special în contextul unei gestionări inadecvate a resurselor de apă.
Potrivit Comisiei Europene, strategia sa vizează construirea unei „economii inteligente din punct de vedere al apei”, cu scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării apei cu „cel puțin 10% până în 2030”. Această inițiativă subliniază importanța reducerii pierderilor din conducte și modernizării infrastructurii pentru a face față provocărilor legate de schimbările climatice. Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că este esențial ca statele membre să adapteze gestionarea resurselor de apă la noile realități climatice.
În România, efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile, cu vegetația afectată de secetă și temperaturi extreme. Apele subterane au reprezentat 62% din aprovizionarea publică totală cu apă și 33% din cererea de apă pentru agricultură în 2022, conform datelor oficiale. Acest context subliniază necesitatea urgentă de a aborda gestionarea resurselor de apă și de a implementa măsuri de adaptare care să reflecte realitățile climatice actuale.
Cercetătorii avertizează că strategia europeană de apă trebuie să reflecte inovații și soluții durabile pentru a răspunde provocărilor emergente. „Acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru politicienii care încă sunt sceptici în privința reducerii emisiilor”, a adăugat Shamsudduha. Schimbările climatice nu mai sunt o problemă de viitor, ci o realitate cu consecințe imediate.
Pe plan global, regiuni precum Orientul Mijlociu, Asia și America de Sud se confruntă, de asemenea, cu secetă severă, iar aceste fenomene subliniază interconectivitatea problemelor legate de apă la nivel mondial. România nu poate ignora acest context global, iar măsurile adoptate la nivel național trebuie să fie coordonate cu strategia europeană pentru a asigura un viitor sustenabil pentru resursele de apă.
În concluzie, România trebuie să își reevalueze strategia de gestionare a apei și să își alinieze politicile la standardele europene, având în vedere riscurile ridicate de secetă.
Este esențial să se prioritizeze eficiența utilizării apei și să se implementeze măsuri de adaptare la schimbările climatice pentru a preveni o criză hidrică mai gravă în viitor.